Share this:

Ciobanu I
„Sticlea” [1]
10.02.1976
17302/007

Sursă informativă

Mănăstireanu Dănuţ are acelaşi comportament în general ca şi în anul întâi de facultate. În ce priveşte studiul, manifestă acelaşi interes ca un om avizat parcă la economie politică privind întrebări şi aducând completări când profesorul o cere de asemenea se preocupă tot în mod special parcă şi la filozofie, domeniu la care se vede că a citit ceva mai mult.

Se întâmplă foarte rar să nu fie pregătit la vreun seminar. A obţinut note de 9 şi 10 la sesiunea din iarnă.

Am aflat că şi-a petrecut revelionul la Oradea la rude sau cunoştinţe, împreună cu soţia sa. Cred că are foarte multe rude sau prieteni întrucât scrie foarte des scrisori lungi în pauze, ca şi în armată de altfel.

L-am văzut odată că scria o carte în care vorbea despre o călătorie la Ierusalim sau cam aşa ceva dar nu m-a lăsat să o răsfoiesc. [2]

De asemenea ştiu că are tot timpul la el un carneţel pe care l-avea şi în armată cu citate, mare parte de natură religioasă, pe care le citea din când în când şi în pauze.

Sticlea

Notă:
Sursa a fost instruită să semnaleze dacă Mănăstireanu a dat carnetul şi la alţi studenţi să-l citească.

Comentarii

1. Este vorba de colegul meu Ioan Volintir, care mi-a mărturisit, înainte de a muri de o moarte incurabilă, felul în care a fost recrutat de Securitate pentru a da informaţii în legătură cu mine, după ce a fpst găsit de securistul universităţii jucând poker în baie. Era de fapt un băiat de treabă, care însă, aşa cum mi-a şi spus, n-a avut curajul de a-şi risca cariera refuzând colaborarea. A încercat însă să nu-mi facă rău prin ceea ce a scris despre mine, ceea ce se vede din notele semnate de el.