Anne Rice, a famous novelist and a late convert to Catholicism, created a real stir some weeks ago when she announced on Facebook that she renounces Christianity, but no Christ. Here is her statement:
For those who care, and I understand if you don’t: Today I quit being a Christian. I’m out. I remain committed to Christ as always but not to being “Christian” or to being part of Christianity. It’s simply impossible for me to “belong” to this quarrelsome, hostile, disputatious, and deservedly infamous group. For ten years, I’ve tried. I’ve failed. I’m an outsider. My conscience will allow nothing else.
As I said below, I quit being a Christian. I’m out. In the name of Christ, I refuse to be anti-gay. I refuse to be anti-feminist. I refuse to be anti-artificial birth control. I refuse to be anti-Democrat. I refuse to be anti-secular humanism. I refuse to be anti-science. I refuse to be anti-life. In the name of Christ, I quit Christianity and being Christian. Amen.
I am sure the reactions to this unusual decision will abound. Here are just three of them, somewhat different in perspective and approach:
- The Balackbird Press – Anne Rice Leaves Christianity But Not Christ?
- The Washington Post – An open letter to Anne Rice
- LA Times – Walking Away from Christianity
Anne Rice has at least nine of her books published in Romanian, the last of them being Out of Egypt (Rom. Plecarea din Egipt).
[...] Anne Rice – No to Christianity, Yes to Christ Thu Aug 05, 2010 0:23 am Anne Rice, a famous novelist and a late convert to Catholicism, created a real stir some weeks ago when she announced on Facebook that she renounces Christianity, but no Christ. Here is her statement: For those who care, and I understand if you don’t: Today I quit being a Christian. I’m out. I remain committed [...] [...]
By: Anne Rice – No to Christianity, Yes to Christ - Ziarul toateBlogurile.ro on 5 August 2010
at 1:18 am
Punctul ei de vedere e de inteles… dar tradeaza o mindrie care e o problema mai mare decit daca s-ar asocia cu crestinii de care se dezice.
Daca facea si Mintuitorul asa ceva unde erau ucenicii?
Sigur ca ea are o logica… dar atitudinea ei dovedese cit de departe e [inca] in “umblarea cu Domnul”.
Am cunoscut destui -anonimi- in Ro sau aiurea care erau atit de sfinti incit nu puteau fi membri in nici o biserica locala; ei aterizau direct in Biserica Universala aflata in glorie. Cam asa e si cu madam Rice, dar ceva mai sofisticat(a) post-modern. Ce-ar fi sa ne lepadam si noi de ea? De-ocamdata n-o facem. Vorba lui Wurmbrand: mai bine un crestin slab decit unul necrestin. Dumnezeu sa-i dea har…
By: Doru Radu on 5 August 2010
at 2:53 pm
Amin. Si noua la fel. Ca nu ne prisoseste nicunuia, as zice eu. Nu-i asa? Macar in asta sper sa fim de acord.
By: DanutM on 5 August 2010
at 8:13 pm
E tare de tot!
Exista si reversul, cel putin la fel de trist: sa renunti la Cristos dar sa nu renunti la crestinism. Inconstient, furati de cel rau, prea multi traiesc aceasta drama …
By: Dyo on 5 August 2010
at 3:05 pm
E plin crestiinismul de asa ceva. Vezi Parabola Marelui Inchizitor.
By: DanutM on 5 August 2010
at 8:13 pm
Presupunând că ambele variante ar fi posibile cea de-a doua ar fi singura cu adevărat tristă.
Presupunând din nou că aș fi nevoit să aleg una din ele aș alege-o pe prima.
Dacă poți fii creștin fără să ai treabă cu Christos de ce nu s-ar putea și invers?
Dacă mă uit cu mari bagari di samî e plină lumea de doamne Rice. Și se inmulțesc pe zi ce trece. Nu e semn rău ci doar semnul sfârșitului. Care sfârșit nu e rău ci e doar sfârșit.
Pentru unii o bucurie.
Poate.
By: sam on 6 August 2010
at 1:43 am
Sa pretinzi ca il urmezi pe Isus dar sa-i desconsideri Biserica, zidirea Lui … chiar nu face sens pentru mine. Cum poate cineva sa spuna ca il iubeste pe El dar o desconsidera pe cea pentru care El si-a varsat sangele?
E un fel de “te iubesc Isuse” dar lasa-ma departe de cei pe care ii iubesti tu … imi pare rau pentru Anne dar a aruncat mult prea mult la gunoi din ceea ce era de pret, si nu cred ca a pastrat esentialul (chiar daca pare focalizata acum pe Cristos ).
Da, pana la urma e greu de spus care dintre cele doua este mai prapastioasa … eu m-as feri cat pot de ambele …
By: Dyo on 6 August 2010
at 11:40 pm
Sam:
Cred ca si dvs ca sunt multi ca Rice. Dar mai cred ca-i si semn al zilelor de pe urma, dar cred ca-i si lucru rau.
E la moda ca oamenii sa-si aleaga invatatori dupa inima lor. Consecinta gestului d-nei Rice e ca dinsa isi scrie propria sa teologie diferita de cea a bisericii la care a aderat (recte catolica). O fi buna teologia lui madam’ Rice? Habar n-am. Sper ca macar la trancendente sa stea bine. Desi tare ma tem ca si aici mai are originalitati. De fapt daca nu exista absoluturi… sau exista dar nu le putem noi pricepe. Deci ramine fiecare cum ii dicteaza inima; cam asta e logica vremurilor noastre.
Oricum, faptul ca se declara atasata de Hristos si ca s-a schimbat din ateu in crestina (whatever) sunt lucruri incurajatoare.
In rest, Domnul stie pe unde se scalda… si sa se milostiveasca.
By: Doru Radu on 6 August 2010
at 11:08 pm
amin zic iarasi
By: DanutM on 6 August 2010
at 11:17 pm
Daca aș fi cârcotaș aș spune că și Luter a fost un învățător după inima unora.
Moda reflectă o tendință, nu are sens în afara subiecților ei. Tendința ține în mare măsură de inimă, de subiectivitatea percepției realității la nivel de individ care individ va cenzura totdeauna tot ceea ce primește.
Îndemnul de a lua tot și a păstra ce e bun e un fel de îndemn la cenzură permanentă în ambele direcții: înspre și dinspre dogmele și învățăturile locale.
Nu suntem în măsură să judecăm deci moda pentru că nu ține de învățătura în sine ci de nivelul de penetrare a ei la inimile indivizilor. E media preferințelor individuale care preferințe cad sub incidența judecății de sus nu a noastră.
Dacă e să acuzăm pe cineva totuși îi vom acuza în consecință de ineficiență pe emițătorii învățăturilor allegedly sănătoase. Dar nu o facem pentru că am submina, again, adevăratul complet de judecată.
By: sam on 7 August 2010
at 1:17 am
E o poveste complicata, asa cum spui. Chiar prea complicata pentru unii. De aceea prefera sa-i lase pe altii sa ia deciziile pentru ei.
Eu cred ca doamna Rice ne lanseaza o provocare legitima la analiza propriilor alegeri si motivatii, indiferent care ar fi rezultatul acestei analize.
By: DanutM on 7 August 2010
at 4:50 pm
Sam&DM
E-adevarat. Pina la urma toti ne cautam invatatori dupa inima noastra. Ati sarit insa peste criteriul -baptist- de verificare, adica Scriptura. Iata de ce, nu trebuie totul sa fie subiectiv. Daca raminem la nivel subiectiv raminem fara speranta de-a gasi adevarul; de fapt moda post-modernista.
Eu nu sunt chiar atit de agnostic…
De judecat-in sens final- nu putem. In celalat sens putem si trebuie.
By: Doru Radu on 7 August 2010
at 4:55 pm
Nu cred ca Sam sau eu excludem dimensiunea biblica a problemei. Biblic vorbind nu-l poti separa pe Cristos de Biserica. Sau invers. Pe de alta parte insa, multe dintre problemele pe care le ridica doamna Rice sunt legitime. Unii ‘crestini’ par sa se simta destul de bine fara Cristos, adica fara Cristosul pe care ni-l reveleaza Scriptura. Sau pretind ca-l au pe acesta, dar accepta si sustin lucruri pe care Cristos le detesta si le condamna. Si iarasi am ajuns la neoconservatori si militarismul sustinul de ‘unii crestini’. Tocmai la acestia se ferera, cred eu, doamna cu pricina.
By: DanutM on 7 August 2010
at 9:44 pm
Si eu.
By: Doru Radu on 6 August 2010
at 11:19 pm
Nu cred că poți comenta teologic atitudinea doamnei Rice. Să faci parte timp de 10 ani dintr-o organizație care nu-ți răspunde nevoilor, nu reușește să te crească e un act de eroism, un semn de onestitate venit din disperarea cu care îți cauți locul. Vorbesc de organizație și nu de Biserică așa cum se confundă again and again cele două.
Avem deci un om care afirmă un lucru, se expune, își prezintă deschis poziția. Avem și o mulțime de presupuși foști frați ai acestui om care decid că omul respectiv fie nu mai face parte din familie, fie n-a făcut parte din ea niciodată.
Nebunia acestei situații constă în atitudinea celor care se consideră înăuntru: unul de-ai lor iese afară trântind ușa iar cei rămași în casă îi urează călătorie sprâncenată.
Face parte din politica de cadre a organizațiilor, o politică a junglei: orice urmă de slăbiciune trebuie exterminată repede și fără milă pentru că puterea ei (a organizației) stă în imaginea ei.
Mă mai miră și faptul că deși se declară mereu că Biserica nu este o organizație, nu este cea locală cînd se ajunge la cazuri de genul ăsta (nu discut sinceritatea sau onestitatea doamnei Rice, declarația ei e doar un pretext) cei mai destupați creștini își aduc brusc aminte de bisericuța lor mamă fără de care ar cădea creștinismul global.
Cum mai spuneam nu ieșirea din organizațiile creștine este semnul sfârșitului ci diluarea creștinismului din cadrul acestora până ce ajunge să păstreze ambalajul și să arunce produsul.
Sfârșitul real e atunci când iubirea aproapelui devine o amenințare la adresa securității bisericilor mai mult sau mai puțin creștine.
By: sam on 8 August 2010
at 1:24 pm
Perfect de acord, Sam. Exact acesta este motivul pentru care am semnalat acest gest de rara onestitate intelectuala, chiar dca anu sunt neaparat de acord cu toate criticile ei.
Sunt insa perfect de acord cu ea si imi repugna la fel de mult ca si tie faptul ca biserica-institutie, in loc sa ofere o alternativa, de defineste in primul rind ca fiind ‘pentru-contra’.
By: DanutM on 9 August 2010
at 12:59 am
si pe mine ma bate gandul sa ma fac musulman…
By: artzar on 11 August 2010
at 11:39 pm
Tare? bate?
By: DanutM on 12 August 2010
at 12:05 am
cand tare, cand moale…cand tare, cand moale…da’ (z)bate…
By: artzar on 12 August 2010
at 4:37 pm
Si ce-ar trebui sa faca biserica la decalaratia ei:
“As I said below, I quit being a Christian. I’m out. In the name of Christ, I refuse to be anti-gay. I refuse to be anti-feminist. I refuse to be anti-artificial birth control. I refuse to be anti-Democrat. I refuse to be anti-secular humanism. I refuse to be anti-science. I refuse to be anti-life. In the name of Christ, I quit Christianity and being Christian. Amen.”
Si ce-ar trebui sa spuna biserica drept alternativa?
Declaram ca Ap. Pavel greseste cind spune ca homosex. nu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu; pe raspunderea noastra si a d-nei Rice! Amen.
Declaram de asemenea ca biserica greseste ca nu ordineaza femeile pt asa vrea miscarea feminista; ca sa fie pace, acceptam. Si ce sa mai faca biserica? Da, acceptam secularismul umniast ca fiind viabil: la urma urmei, omul e propriul sau Dumnezeu!!! Amen!
Cine i-o fi cerind ei sa nu fie Democrata? Habar n-am. Mai toti negrii-s democrati si tare multi is crestini…De ce e biserica catolica anti-life? Parca era pro-life. Aici cred ca pur si simplu cucoana nu stie pe ce lume se afla si nici cu cine voteaza.
Reactia dvs, DM, excesiv de enervata e cam… sa nu zic deplasata, dar fara sens.
Intr-adevar, pozitia bisericii e ilogica dupa lumea in care traim, iar a d-nei Rice e anti- invatatura Scripturii. Recunosc ca-i in concordanta cu “chipul veacului” si asta-i un argument tare convingator.
By: Doru Radu on 12 August 2010
at 2:03 am
“As I said below, I quit being a Christian. I’m out. In the name of Christ, I refuse to be anti-gay. I refuse to be anti-feminist. I refuse to be anti-artificial birth control. I refuse to be anti-Democrat. I refuse to be anti-secular humanism. I refuse to be anti-science. I refuse to be anti-life. In the name of Christ, I quit Christianity and being Christian. Amen.”
Nu putem sa nu-L marturisim pe Hristos in aceste privinte, nu putem tace.
DAR
pe de alta parte inteleg in ce mod acesta batalie poate fi extenuanta.
Ce te poate impinge inainte ?
Eu unul cred ca dragostea de aproape: trebuie sa incerci sa mantui(Hristos prin tine sa mantuie) pe aproapele tau homosexual, pe aproapele tau ateu secularizat.
Trist e cand viata de credinta devin un numar de batalii exterioare si nu include o crestere duhovniceaca, o lupta cu pacatul(asta inseamna a fi crestin, ati lua cruca si a-L urma pe Hristos).
Eu interpretez aceasta afirmatie ca o lupta impotriva monopolizarii credintei in Hristos decatre niste partide politice(Republicanii in State), sau prezentarea crestinismului catre lumii ca si o organizatie care lupta cu asta si asta si nu ca O DRAGOSTE DE HRISTOS, DE APROAPE si LUPTA CU PACATUL PROPRIU.
By: Paul Guralivu on 17 August 2010
at 9:09 pm