Serviciul „T” Iaşi
Redat din limba română
Data: 22.09.1974
STRICT SECRET
Ex. unic
S I / 113/N.I.
AST.37
[…]
La ora 22 obiectivul este sunat de o femeie, MIHAELA. Vorbeşte cu mama obiectivului. Îi spune mai întâi că e bolnavă de astenie, că ea face astenie toamna. Mama obiectivului îi recomandă vitamine.
Femeia: Asta-i o problemă. Alta nu ştiu. Dacă ştiţi, îi totuşi, problema mea.
Mama obiectivului: Ce înseamnă „problema mea”?
Femeia: Ei (se sfieşte) să vă rugaţi şi pentru noi. Trebuie şi asta. E tare greu, nu mai pot.
Mama obiectivului: Draga mamei! (compătimitor)
Femeia: Şi nu-i nici o rezolvare. Poate că asta mă face să fiu şi mai tristă.
Mama obiectivului: Ei, nu fi chiar aşa de tristă. Că, ştii, cum îmi spunea acuma XXXX era aşa de drăguţă, zicea că n-am mai văzut nimic, nimic, toată era aşa năruită deodată bucurie. Aşa că, tu ştii că ea pleacă.
Femeia: Da, ştiu, asta-i ziceam şi lui DĂNUŢ. O plecat de aicea, era foarte trist. Zicea că toate persoanele care au intrat în contact cu el pe toate le-a dărâmat, zice, ultima eşti tu. El nu poate suporta asta.
Mama obiectivului: El poate, mamă dragă, şi d-zeu o să poată să facă toate.
Femeia: I-am zis şi lui.
Mama obiectivului: Asta-i cel mai bine. Chiar oricând noi nu mai vedem nimic, chiar când nu ni se mai pare nimic, nimic, mai există totuşi d-zeu poate să ne aducă bucurie şi pace. Deodată ridică tu ochişorii sus şi fii ca un copil cuminte şi ascultă (râd).
Femeia: Am auzit asta de atâtea ori şi eu sunt aşa de slabă…
Mama obiectivului: Da! Care-i altfel, spune tu? Nu suntem toţi o apă şi un pământ? Nu suntem toţi carne pentru cuptor?
Femeia: Da ştiu că trebuie să stau în cuptor şi că sunt în cuptor. Chiar în seara asta am primit un astfel de verset că „argintul şi aurul se scot din mină şi se pun în cuptor ca să fie curăţat”.
Mama obiectivului: Da, e adevărat. Oala de topit e la fel pentru toţi.
Femeia: Tare doare. Nu mai pot.
Mama obiectivului: Da’ cum puiul mamei. Mare-i d-zeu.
Femeia: Aşa. Să te rogi pentru mine chiar în privinţa căsătoriei ca să se termine odată că nu mai rezist şi nu mai rezistăm ştiţi.
Mama obiectivului: Aşa facem , mamă. Strigăm şi o să fie bine. Stai liniştită.
Femeia: Îmi pare bine că nu mă uiţi.
Mama obiectivului: Bun, doamne ajută. Şi tu pentru mine. Noapte bună.
Închid.
24.09.1974
Redat
[...]









deci ei ti-au dat directia in obiectivitate ca te-au facut OBIECTIV si au interpretat bine ce au auzit:
“Femeia: Ei (SE SFIEŞTE) să vă rugaţi şi pentru noi. Trebuie şi asta. E tare greu, nu mai pot.
Mama obiectivului: Draga mamei! (COMPĂTIMITOR)”
By: pasareaphoenixremixed on 7 June 2010
at 7:27 pm
ha ha ha
By: DanutM on 7 June 2010
at 8:05 pm