Share this:

Numarul 82 al revistei Verso publica o ancheta pe tema resentimentului in societatea romaneasca. Ilustratii, Devis Grebu.

Discutia a fost derulata initial pe blogul domnului Vladimir Tismaneanu. Acum unele dintre opiniile contributorilor la acest dialog se afla in paginile revistei al carei spirit rector este filosoful clujean Vlad Muresan. Evenimentul este evocat si AICI pe blogul domnului Tismaneanu.

Felicitari domnului Muresan pentru aceasta valoroasa initiativa.Iata introducerea pe care a scris-o domnul Tismaneanu pentru acest numar din Verso:

Se vorbeşte tot mai mult despre resentiment, frustrare, ranchiună, chiar revanşă, drept mecanisme care ar putea explica ofensivele tot mai virulente împotriva ideilor şi practicilor pluralismului democratic. Mai mult, mie mi se pare că resentimentul este motivaţia adâncă a celor pentru care orice formă a nobleţii spiritului trebuie automat terfelită. Formule derogatorii de genul “las’că ştim noi” se întâlnesc cu eternele imprecaţii băşcălioase: “Dar cine-i el, sau ea, să ne dea nouă lecţii?” Se recurge la fişe de cadre, se reproşează originea etnică, este reluată tema abjectă a “culpabilităţii genetice”. Jargonul infam al “României Mari” (ce ruşine şi ce oroare ca această foaie să pângărească un ideal autentic) recidivează unde te aşteptai mai puţin…

Apar (ori reapar) personaje larvare care se caţără, graţiei atacurilor împotriva spiritelor ce clădesc, pe piedestaluri prin nimic meritate. Resentimentul este inseparabil de voluptatea maculării, a înjosirii, a calomnierii. Nu toţi resentimentarii sunt spirite inferioare. Într-o carte mult-discutată publicată postum, un faimos cărturar făcea chiar un straniu elogiu al resentimentului. Există deci şi cei care, deşi ar avea raţiuni să se opună valurilor resentimentare, nu îşi pot reprima pornirile demolatoare, furiile născute dintr-o adeseori auto-impusă solitudine. Oameni care nu se pot împăca sub nici o formă cu ideea ca nu (mai) sunt actuali. Din păcate, vocile care vin din direcţia pe care o numim a liberalismului civic anti-totalitar sunt prea puţin prezente în mediile dominante (mă refer mai cu seamă la televiziuni). Sunt atacaţi continuu cei numiţi, cu o sintagmă ce combină invidia cu ignoranţa, “boierii minţii”. Dar sunt cultivaţi în schimb indivizi alunecoşi, onctuoşi, specialiştii turpitudinilor carieriste. Principiile sunt suspendate de dragul unor “polemici” pe cât de ieftine, pe atât de sterpe. Resentimentul este o tristă stare de spirit care combină ura, aversiunea, frica, insecuritatea şi un mistuitor complex de inferioritate. Pe blogul meu de idei am publicat şi voi continua sa public răspunsurile unor cunoscuţi intelectuali pe subiectul resentimentului ca emoţie publică nocivă şi experienţa subiectivă auto-devorantă. Mulţumesc revistei Verso şi lui Vlad Mureşan pentru ideea publicării acestui dosar

Advertisement