Share this:

A. Lectura ca modalitate de acumulare

Citind ne punem în slujba lucrării pe care Isus Cristos a încredinţat-o întregii biserici. Principiul lui Paul (expus în capitolul patru din Efeseni) este acela că Isus Cristos cel înviat dă o mare variete de daruri Bisericii, arătându-şi astfel gloria prin poporul său, atât în caracterul cît şi în stilul său de viaţă.

Pentru a reflecta pe deplin întreaga glorie a Mântuitorului nostru avem nevoie de toate darurile pe care le-a dat El bisericii. Când Pavel îşi expune principiul în Efeseni patru, el insistă asupra faptului că Isus Cristos a încredinţat Bisericii misiunea permanentă a păstoririi şi învăţăturii.

Ne-am obişnuit să limităm aceste slujbe la comunităţile locale. Dar viziunea lui Pavel este mai largă. El vorbeşte despre darul lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru întreaga Biserică: toţi păstorii, toţi învăţătorii sînt darurile lui Cristos pentru întreaga Biserică.

Atunci când darurile învăţăturii şi sfătuirii sînt exercitate în scris, ele ne pot zidi şi încuraja chiar dacă timpul, spaţiul şi – în cazul traducerilor – chiar limba ne despart de autor.

Să ne gândim la acest lucru prima dată când mai luăm în mână o carte! Putem fi influenţaţi de Augustin sau de Calvin, de John Owen sau de Baxter, de Bunyan sau de Edwards, de Boston sau de Spurgeon! Chiar şi cei care au murit ne pot încă vorbi şi prin expunerea adevărului lui Dumnezeu pot avea asupra noastră acelaşi efect transformator pe care l-a avut slujba şi exemplul lor viu asupra contemporanilor lor.

Pavel se roagă în Efeseni 3:18 ca toţi creştinii să poată pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea dragostei lui Cristos. Avem nevoie de întreaga experienţă a sfinţilor în trăirea lor cu Dumnezeu dacă vrem să ne bucurăm de bogăţia harului Său. În omniscienţa Sa, Dumnezeu a făcut posibil acest lucru prin intermediul literaturii creştine.

În zilele noastre, într-un mod care întrece orice închipuire, putem beneficia de cele mai bogate daruri pe care Isus Cristos le-a încredinţat Bisericii doar în schimbul câtorva bancnote sau monede lăsate într-o librărie.

Să comparăm facilităţile pe care le avem noi cu acelea ale primilor creştini. În primul secol numai costul „hârtiei” pentru un exemplar din Noul Testament se ridica la valoarea unui salariu pe un an. Literatura creştină pur şi simplu nu era accesibilă creştinului de rând. Astăzi, în Occident, poţi cumpăra o lucrare creştină doar cu o mică parte din salariul mediu zilnic. Ce privilegiu să trăim într-un astfel de mediu, unde putem beneficia de slujba pe care Cristos a încredinţat-o întregii Biserici! Nu credeţi că este un argument care să ne determine să valorificăm posibilităţile care ni se oferă?!

B. Să oferim cărţi

Prin intermediul literaturii creştine putem să le facem şi altora cunoştinţă cu Evanghelia. Cărţile pot călători acolo unde noi nu putem şi uneori ele pot rămâne acolo unde noi am abuzat deja de ospitalitatea gazdei.

Nu putem rămâne pentru totdeauna lângă cei cu inima zdrobită sau aflaţi în derivă, dar ea, cartea, este acolo, la îndemână. Nu putem continua la nesfârşit să-i sfătuim personal pe cei care au căzut, dar o carte însoţită de rugăciunile noastre îi va ajuta la fel de mult. Nici noi şi nici pastorul comunităţii nu avem timpul necesar pentru a explica fiecărei persoane în parte mesajul Bibliei şi modul de aplicare a acestuia. Dar fiecare persoană trebuie să aibă la îndemână o carte care îl poate ajuta. Majoritatea celor care au utilizat în acest fel literatura creştină au văzut modul în care Dumnezeu lucrează prin cărţi în viaţa altora.

Îmi amintesc foarte bine momentul în care cartea profesorului John Murray, Redemption – Acomplished and Applied a ieşit de sub tipar. Un student mi-a spus că i-a fost recomandată, dar că n-a reuşit încă să şi-o procure. Întâmplarea făcea ca eu să posed două exemplare, pe care le păstrasem cu gelozie, aşa încât i-am trimis unul din ele. Câteva luni mai târziu mi-a fost returnată. Citise cartea de câteva ori. Ca urmare mentalitatea lui şi-a schimbat direcţia cu o sută optzeci de grade.

În ceea ce mă priveşte, am fost foarte ezitant în a da cărţi persoanelor care tocmai pierduseră pe cineva drag. Dar săptămâna aceasta am vizitat o familie îndoliată. Aceştia mi-au citat câteva fragmente dintr-o carte pe care le-o lăsase un prieten creştin. Era evident că îi ajutase enorm să depăşească momentul. Am învăţat atunci o lecţie deosebit de importantă.

Şi acestea sînt numai câteva ilustraţii ale principiului: putem utiliza literatură creştină acolo unde noi nu putem călători; putem spune prin intermediul cărţilor bune ceea ce alţii au spus mult mai bine decât am fi putut-o noi face vreodată.

Advertisement