Posted by: DanutM | 5 April 2010

Interviu cu Rodica Mocan – despre Vietnam şi alte cele – 2

DM – Înainte de a trece la Vietnam, mai am o singură întrebare. Spune-ne te rog câte ceva din parcursul tău profesional. Ştiu că ai început ca inginer, dar acum lucrezi în cu totul alt domeniu.

RM – E un fel de a spune că am început ca inginer. Am absolvit, asemenea multor altora din generaţia mea, o facultate de inginerie. De fapt nu am lucrat niciodată ca inginer, pentru că, la absolvirea facultăţii în 1987, aşteptam naşterea celui de-al doilea copil al nostru astfel încât am rămas acasă pentru creşterea copiilor. Revoluţia avea să schimbe multe în viaţa noastră pentru că, efectiv peste noapte, s-au deschis alte noi orizonturi, la care nu putusem visa înainte şi am avut curajul să păşim înspre ele.

Soţului meu, proaspăt absolvent de arte plastice, i s-a oferit posibilitatea de a se specializa, ca artist rezident, la două universităţi americane. Fiind vorba de un an, a ales să accepte doar dacă îşi va putea duce şi familia. Astfel că, între 1991 şi 1992 am petrecut un an în Statele Unite împreună cu copiii noştri, Emma şi Paul, care aveau 6, respectiv 4 ani. Printre alte multe deschideri de care ne-a făcut parte Dumnezeu, eu am avut ocazia de a începe un program specializare în grafic design. Aveam să mă întorc de două ori singură la Mississippi College, până când, în 1994, mi-am luat diploma de Master of Art.

Deschiderile au continuat pentru mine, astfel încât în 1997 aveam să devin asistent titular la Universitatea Babeş-Bolyai, şi mai apoi lector. Am început să predau grafic design pentru presa scrisă dar, în timp, m-am specializat în analiza aşa-numitelor „new media”, adica noile tehnologii comunicaţional-informaţionale. Pregătirea tehnică mi-a fost de mare folos în a înţelege aspectele tehnice, iar cea în artă m-a ajutat să mă raportez la elementele de comunicare vizuală, care sunt o parte esenţială în designul interfeţelor. Studiile doctorale în sociologie au completat paleta interdisciplinară, oferindu-mi un unghi generos de abordare al interacţiunilor şi efectelor introducerii tehnologiilor în diferite domenii ale vieţii sociale. Astăzi predau la departamentul Media din cadrul Facultăţii de Teatru şi Televiziune.

DMOK. A sosit timpul să ne apropiem de subiectul nostru. Aş vrea să te întreb mai întâi cum ai ajuns să vizitezi Vietnamul? Nu prea mulţi români au şansa de a ajunge acolo.


RM – A fost o invitaţie neobişnuită şi pentru mine. În cadrul facultăţii noastre, avem o serie de colaborări cu diferite universităţi. Unul dintre partenerii noştri de la o universitate din Paris, cu care derulăm o parte a unui modul de master în multimedia interactivă, era implicat de ani buni într-un program de masterat în tehnologii informatice în Vietnam. M-a invitat să predau şi pentru programul lor din Vietnam cursurile de eGovernment şi eLearning, pe care le predau pentru masteratul nostru comun. De altfel, o colegă din Franţa, implicată în acelaşi masterat, preda deja în Vietnam de ceva vreme, deci ştiam câte ceva despre programul lor. Evident că am fost foarte bucuroasă şi onorată să răspund provocării.

DMNu ştiu ce faci tu atunci când călătoreşti într-o ţară în care n-ai mai fost. Eu încerc să citesc cât pot de mult despre ea înainte de a ajunge acolo. S-au potrivit aşteptările tale anterioare călătoriei cu ceea ce ai găsit acolo?

RM – Grija mea principală a fost legată în primul rând de ceea ce aveam de făcut acolo ca profesor. Astfel încât am citit mult pentru a adapta conţinutul cursurilor. În special, în ce priveşte eGovernment, fiecare concept este ilustrat cu aplicaţii specifice, astfel încât am citit destul de mult despre cultură şi despre gradul de dezvoltare la care se află în diferite domenii. De asemenea, am încercat să mă pregătesc pentru clima de acolo, dar tot nu m-am orientat foarte bine. Eu am călătorit în decembrie, iar aici erau mari căderi de zăpadă; de altfel, la întoarcere am rămas blocată în Paris din cauza zborurilor anulate. Acolo mă aşteptam să fie vară, dar în Hanoi, zona unde am fost eu, nu era nici cald ca vara, dar nici iarnă nu poţi spune că era. În ce priveşte aşteptările, speram într-o experienţă culturală interesantă şi provocatoare şi pot spune că aşa a şi fost.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 126 other followers