Posted by: DanutM | 24 February 2010

Invatamintul la domiciliu (homeschooling) pe agenda Parlamentului


Deputata PDL Carmen Axenie

INTERVIU cu deputatul Carmen Axenie despre invatamantul la domiciliu (homeschooling): Statul economiseste niste bani iar unii parinti vor fi multumiti ca li s-a ascultat o cerinta

de Ionut Baias HotNews.ro
Marţi, 23 februarie 2010, 20:09

Deputata PD-L, Carmen Axenie, a citit azi in parlament o declaratie privind oportunitatea (re)introducerii in sistemul de invatamant romanesc a homeschooling-ului sau a invatamantului la domiciliu. “Marea hiba a invatamantului nostru este ca nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru. Avem nevoie de o reforma profunda a invatamantului romanesc si homeschooling-ul reprezinta o oportunitate” declara Carmen Axenie intr-un interviu acordat pentru HotNews.ro.

Rep: Ati citit azi in Parlament o declaratie privind Homeschooling-ul (scolire/invatamant acasa). De unde aceasta idee si ce presupune ea?

Carmen Axenie: Ideea mi-a fost sugerata recent de cateva persoane preocupate de aceasta forma de invatamant dar s-a potrivit bine si peste anumite convingeri personale in legatura cu invatamantul nostru. Ca femeie, ca sotie si ca mama ma simt responsabila, in mod firesc, de problemele familiei in zilele noastre. Or, una dintre problemele principale este educatia. Pe ce e centrata ea? Observ ca noi educam indivizi si nu persoane care maine-poimane vor intemeia familii. Aici e marea hiba a invatamantului nostru: nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru.

Cititi mai departe…

Advertisement

Responses

  1. Hai sa ne prostim de-a drepul.

    • Desigur, domnul meu, este dreptul dvs. sa aveti o opinie, chiar si una superficiala (se poarta :-) cu privire la acest gen de invatamint. Nici eu nu sunt neaparat un mare fan. Exista insa argumente serioase cu privire la valoarea lui de la oameni care au cheltuit ani de studiu si au facut doctorate serioase in domeniu.
      In afara de asemenea remarci neserioase, aveti cumva si ceva argumente profesionale?

      • Oricat de mult mi-ar placea polemicile, voi zice doar “domnisoara”.

      • Scuze, domnisoara. Nu cred ca de polemica este vorba. Ci de argumente. Promit sa nu raspund. Chiar sunt curios sa stiu ce argumente aveti. Poate ca sunt valide. Am si eu unele, Dar in baza lor nu pot sopune ca homeschooling este o prostie.

  2. in 20 martie la arad o intunire in legatura cu inceperea inv acasa. are plusuri si minusuri, se discuta. stind acasa poti studia si la o scoala din vest, examenele fiind supravegheate.
    cu toate ca este ilegal, el functioneaza chiar si la noi.

  3. Ar fi bine sa se treaca o astfel de lege. Insa va porni foarte greu intr-o societate ca cea din Romania.

  4. va fi nevoie de scoli mai mici, de intretinere mai putina, de transport mai putin, deci se face economie. clasele actuale vor fi mai mici, profii vor concura pentru a atrage elevii, deci creste calitatea invatamintului. ce poate fi asa rau?
    unde e concurenta creste calitatea, se doarme mai putin, se invata mai bine.

  5. M-as bucura sa se “aprobe” o astfel de lege.
    Totusi as sesiza o problema la acest sistem.
    Am cunscut in state, copii care au fost educati in acest sistem si da, erau foarte bine pregatiti intelectual si foarte bine educati si cu o instruire morala impresionanta. Aveau o singura problema: erau mult mai neintegrati social decat vecinii lor.
    Viata “reala” nu inseamna numai pregatire intelectuala.
    Consider ca este important ca un copil sa fie bine instruit dar cred ca el trebuie sa stie cum sa se raporteze si la romi, de ex. sau copii mai putin educati.
    Homeschooling-ul nu te invata sa te descurci in lume. Sunt niste deprinderi pe care le capeti petrecand timp in societate.
    Ce ati vrut sa spuneti prin “oportunitatea (re)introducerii”, a mai fost aplicat acest sistem in Romania?
    Multumesc.

    • Da, sistemul a functionat legal in Romania inainte de venirea comunismului.
      Si eu am aceleasi rezerva ca si dvs. cu privire la homeschooling. Mai ales in conditiile in care lumea evanghelica este dominata de perspectiva izolationista de genul ‘Cristios impotriva culturii’, riscul crearii unor sociopati prin acest sistem este foarte mare.

      • Ca procentaj, nu cred ca exista mai multi sociopati educati la domiciliu decit cei invatati in scolile publice. Dar, desigur, depinde de societate.

      • Sunt absolut de acord. Ma tem insa ca problema izolationismului religios (ghetoizare?) si mai ales aceea a pierderii sansei de a da marturie despre Evanghelie in societate in ansamblul ei sunt probleme mult mai complicat de rezolvat prin considerente statistice ce cele de mai sus.

      • cam de asta mi-e frica si mie.

        #bloggersnack: nu cred ca la noi scolile au o atitudine pozitiva fata de tigani sau alte minoritati. in acelasi timp copiii au abilitati sociale sau sunt invatati sa aiba aceste abilitati. acestea se pot invata si in home schooling, familie, biserica.

      • Am un prieten in State care practica acest lucru cu cei patru copii ai sai. Obiectiei de izolare pe care i-am adus-o el i-a raspuns cu faptul ca la ei exista multe ocazii create pentru copii si tineri spre a interactiona cu altii – e adevarat ca sunt create de catre biserica locala.
        Nu e obligatoriu sa ajunga sociopati; este deajuns ca vor ajunge oameni inadaptabili pentru munca intr-o slujba laica. Sunt asa de obisnuiti cu un anume tip de relatii de echipa, datorita mediului religios in care au crescut, incat le este greu sa fata fata unor relatii bazate pe alte valori. In acest fel se pierde marturia personala in fata celor necredinciosi, si uite asa se face ca crestinii devin tot mai putin relevanti pentru societatea in care traiesc.
        Homeschooling-ul are avantajele sale dar el trebuie sprijinit printr-un cadru de facilitare a interactiunilor reale intre tineri, altele decat facebook-ul, messengerul si blogurile.

  6. Eu, in principiu, nu sint impotriva acestui fel de invatamant, insa am mari indoieli cu privire la modelul american ce incearca a fi clonat acum in Romania.
    Ca o forma de homeschooling s-a practicat si la noi pe vremea regimului burghezo-mosieresc :) e adevarat. Motivatiile, continutul si mediile sociale erau cu totul altele, insa: boierime, marea burghezie etc care aveau mijloacele sa-si scoleasca odraslele acasa. Motivatiile religioase nu cred sa fi existat atunci.
    Astazi, fenomenul nu pare decat rasadirea in pamant romanesc a unei plante americane, sa zic asa.
    Majoritatea parintilor (in America) care recurg la homeschooling o fac din motive religioase. E vorba de mormoni, fundamentalisti evanghelici sau catolici ultra-traditionalisti.
    Nu cred ca un mediu ca acestea poate face bine nimanui 24 de ore din 24.
    Eu nu gasesc niciun precedent al fenomenului homeschool in secolele in care s-au pus fundamentele culturii crestine. Toti marii Parinti ai Bisericii, capadocienii, Augustin, Ieronim si altii au studiat la scolile, inca pagane, ale vremii lor. Nu-mi inchipui ce s-ar fi intamplat in cazul in care curriculum-ul ar fi cuprins doar “autori crestini”. Probabil “cultura crestina” ar fi devenit un ghetou, o subcultura, si nu fermentul care a creat civilizatia ai carei mostenitori sint astazi popoarele Europei.
    Dar probabil ca majoritatea parintilor care practica ‘homeschooling’-ul nici nu isi pun problema in felul acesta, modul lor de a se relationa la lume fiind mai degraba escapist.
    In plus, cred ca riscul de a-si pierde copii unor altor filosofii de viata este mult mai mare in cazul unor copii crescuti intr-un incubator cultural, decat in cazul unor copii crescuti intr-un mediu care aproximeaza cu mult mai multa precizie diversitatea de opinii, pareri sisteme, feluri de viata etc a lumii in care traim.
    Din putina mea experienta personala am constatat ca dintre cei crescuti intr-un mediu religios isi pastreaza credinta la maturitate mult mai bine cei carora credinta nu le-a fost impusa intr-un mod totalitar, adica considerente religioase nu au controlat fiecare decizie, fiecare aspect al vietii- gen ce filme vedem, ce carti citim, ce muzica ascultam/ce haine imbracam crestini/catolici/ortodocsi fiind.
    Majoritatea oamenilor are nevoie sa vada ce-i si de cealalta parte a gardului. Cu cat aceasta se intampla mai devreme-adolescenta, de obicei, cu atat sansele de reveni la credinta copilariei sint mai mari. Cu cat aceasta dorinta de a vedea/experimenta este in mod sistematic si artificial suprimata/negata, cu atat consecintele vor fi mai greu de reparat, mai tarziu.

    • Nu pot decit sa spun Amin la cele de mai sus.

    • Sunt de acord cu dumneavoastra si pentru ca tot ati adus vorba de “incubator cultural” as dori sa va intreb ce parere aveti despre scolile asa zis crestine?
      Nu sunt si ele o forma de izolare de societate? Nu folosesc si ele modelul american de a “crestina” fiecare insitutie?
      Astfel sa avem gradinita crestina, scoli crestine, teatre crestine, companii crestine, azile crestine si evident cimitire crestine.

      • La lista dvs. ati putea adauga, de asemenea, universitatile crestine.
        La limita, cineva s-ar putea naste intr-o maternitate crestina (whatever that means), si apoi ar putea merge la o gradinita crestina, la o scoala crestina si in final la o universitate crestina. Dupa calificare ar putea lucra intr-o companie crestina, si-ar putea petrece timpul liber la un club crestin (daca biserica sa nu este deja asa ceva), si-ar putea trece batrinetea intr-un azil crestin si ar fi ingropat intr-un cimitic crestin. In felul acesta ar ajunge sa nu se ‘murdareasca’ deloc in relatii cu ‘filistenii’, cum sunt numiti de obicei, intre pocaiti cei care nu impartasesc prejudecatile lor sectare.
        Intrebarea dvs, este complicata. In 1995 am contribuit, impreuna cu citiva prieteni, la crearea Colegiului Wurmbrand la Iasi. In acel moment am descris scoala ca fiind una de cultura generala, care este ‘zidita pe principii crestine’ si aplica curriculumul national.
        Din pacate, dupa plecarea mea, institutia a devenit in principiu o ‘scoala crestina’, ceea ce este cu totul altceva decit ceea ce am deschis mai sus.
        Cam atit, deocamdata. Sunt curios ce parere au alti cititori ai acestui blog despre conceptul de ‘scoala crestina’.

  7. personal ma indoiesc ca ar exista o programa atit de personalizata pe confesiuni incit catolicii, ortodocsii si altii vor invata doar ce le spune ‘popa’ lor.
    in acelasi timp in romania se tot trimbiteaza de catre unii ca suntem o tara crestina. dar atunci cum de in manuale mai exista teoria evolutionista a lui darwin. nu e teorema, nu e stiintifica si inca din 89 genetica a demonstrat ca omul nu se trage din maimuta. convine asta bisericii, tarii?
    in ceea ce ii priveste pe parintii bisericii, putem observa ca scolile pagine dispar la un moment dat, iar in vest universitatile apar datorita scolilor episcopale. in est mai puteau exista scoli “pagine” pt ca toate templele pagine au fost inchise sau demolate, preotii fiind amendati. religia pagina nu mai era o amenintare.

  8. HS nu este pentru toata lumea… Este doar o metoda de scolarizare, cu predilectie a persoanelor aflate intr-o continua miscare, ca sa dea stabilitate celui ce participa la acest sistem.

    Interesant ca pana acum nici un parinte care practica HS nu a scris nimic. Poate este si normal, ei sunt mult prea ocupati cu scolarizarea propriilor copii ca sa isi dea cu parerea. Este o munca titanica. Uni fac fata, alti nu… nu este pentru orice parinte dar nici pentru fiecare copil.
    Din experienta, cred ca un ciclu scolar 1-4, 5-8 sau 9-12, este ceea ce se preteaza la uni copii.

    Esti in tranzitie geografica/sociala, faci sa zicem 1-4 HS, dupa care il treci in sistemul de stat sau privat. Copilul nu este tracasat datorita deselor mutari de la o scoala la alta. Dupa primul semestru se adapteaza si tranzitia se face OK.

    Practicam HS de 8 ani cu 3 copii. Este ceva ce as recomanda fiecarei familii cel putin o data in viata.

    Cat despre cei care isi dau cu parerea despre HS, este OK. Fiecare are dreptul la parerea lui, acest este rolul blogului.
    In anumite situatii te simti ca si la un meci de fotbal. Toti isi dau cu parerea, dar din pacate doar 22 joaca.
    Din tribune se vede altfel… Uni idealizeaza HS alti i-l anatemizeaza… Adevarul este undeva intre…

    Il stiu doar cei ce il practica. Are si avantaje si dezavantaje. HS a aparut datorita Sistemului de Stat Educational falimentar la modul general.

    Cred ca ar fi bine daca ar fi doar o masura temporara, pana se remediaza SSE… Poate este doar o iluzie. Daca vom trai, vom vedea…

    • Multumesc, Cornel, pentru aceasta perspectiva echilibrata, dinauntrul sistemului.
      Rolul acestui blog este dialogul. De aceea ma bucur sa gazduiesc opinii cit mai diverse, exprimate, pe cit posibil, in termeni decenti si respectuosi pentru cei care gindesc altfel (foarte greu de altfel pentru romani).

    • poate ca mai stim si noi ceva despre hs, poate avem prieteni care fac asa ceva si poate suntem cadre didactice. sau poate nu.

    • Vreau sa fac o mica observatie. HS nu a aparut datorita sistemului de stat educational, a existat inaintea acestuia. Numai daca ar fi sa luam Biblia, vedem ca aceasta responsabilitate si drept a revenit parintilor, nicidecum a statului.

      Cit despre socializare…ce inseamna socializare? Intr-o scoala publica, cit timp au copiii sa se “socializeze”? Daca programul e de 6 ore, o singura ora este pauza. Se poate socializa cineva intr-o ora pe zi? Sau socializarea se face dupa orele de scoala, in fata blocului? Daca toti copiii merg la scoala sa se socializeze, inseamna ca nu este nici unul socializat….deci de la cine invata copiii sa se socializeze? De la colegii lui nesocializati?

      Ca in orice situatie, de scoala publica sau HS, totul depinde de parinti. Toti copiii care merg la scoala publica iasa oameni capabili in societate? De ce nu, daca asta este obiectia celor impotriva HS? Parintii care se decid sa faca HS au un punct in plus. Ei dovedesc ca sint interesati de binele copiilor lor. Isi iau grija si responsabilitatea pe umarul lor.

      Sint studii facute unde s-a gasit ca cei educati la domiciliu, nu numai ca ii depasesc academic pe colegii lor de la scolile publice si private, dar sint si mai maturi psihic si se descurca bine in timpul facultatii.

      Noi am inceput sa facem HS din cauze academice. Desi stau intr-un oras bun, cu fonduri suficiente, standardele sint foarte scazute. Asa ca nu se poate spune ca din perspectiva izolationista de genul ‘Cristios impotriva culturii’ facem acest lucru.

      Desi, sint curioasa, citi dau unui copil de 11 ani sa conduca un avion? Citi oameni se duc sa fie operati de un copil de 13 ani? Citi copii au fost trimisi de Domnul Isus ca sa propovaduiasca Cuvintul in toata lumea?

      • Sincer, impresia pe care mi-oa lasa pledoaria dvs. este una de apologetica stresata.
        Mi-e personal HS imi ste indiferent. Cred insa ca fiecare are dreptul sa-si creasca copiii cum vrea, daca ceea ce se intimpla nu este un d=soi de spalare a creierelor. Ma tem insa ca sunt destule cazurile in care aceasta abordare mareste ghetoizarea si fanatizarea evanghelicilor.
        Dar fiindca vorbeati de studii facute despre HS, imi puteti cpune citi laureati Nobel, sau artisti de renume, sau macar teologi mari sunt rezultatul acestei metode?

      • Ne puteti da si noua un link cu studiile facute care demonstreaza ca cei educati in sistem HS sunt mai maturi psihic?
        Nu de alta, dar cred ca o afirmatie de acest gen trebuie sustinuta de dovezi.
        Multumesc.

      • Absolut de acord.

      • Nu cred ca am spus niciunde ca nu sint de acord ca parintii au dreptul sa aleaga ce fel de educatie primesc copiii lor. Dimpotriva, sustin sus si tare ca parintii au dreptul si responsabilitatea sa aleaga educatia copiilor lor. In sistemul actual, parintii nu au acest drept.

        Scolile publice nu spala creierele? Pot parintii sa faca ceva? Nu.

        Aveti vreo dovada care sa va faca sa credeti ca scoala acasa mareste ghetoizarea si fanatizarea evanghelicilor?

        George Washington, Thomas Jefferson, James Madison, J. Q. Adams, Abraham Lincoln sint printre cei care cu care m-as mindri. Nicidecum cu Carter, Arafat, Gore sau Obama pe aceeasi lista Nobel. Si sper ca copiii mei nici sa nu fie.

      • Mai intii, este evident din ceea ce scrieti ca ceea ce incercati sa promovati este o perspectiva de (foarte) dreapta si, implicit, de demonizare a tot ce nu se potriveste cu viziunea dvs, ideologica ingusta. Dar, despre asta am mai povestit cu dvs. si nu am nici un interes de a relua o discutie care cu siguranta nu duce nicaieri si nu va rezulta decit intr-o alta iesire temperamentala (eufemistic vorbind). Ma tem ca, intr-un fel, ati raspuns singura, in mod implicit, la propria intrebare.
        Oricum ar fi, inainte de a primi raspuns la intrebarile dvs, aveti va rog bunavointa sa raspundeti la intrebarile care vi s-au pus aici, desigur daca, eventual, aveti asemenea raspunsuri.

      • Daca nu sinteti interesat de dialog, de ce imi mai cereti sa raspund intrebarilor??? Doar sinteti sigur ca am o ideologie ingusta. Asta desigur este o presupunere nesustinuta. Dar nu mai conteaza, nu?

      • Daca evaluarea mea este eronata, de ce nu ne demonstrati asta prin angajarea reala in dialog, nu doar afisarea de convingeri fixe?

  9. HS este o alternativa practica la o oferta publica. Daca accentul cade pe opozitia radicala dintre ele, pe criterii laterale, atunci HS ar putea fi o problema noua creata de o… solutie noua.

    Intrebarea e daca HS e o solutie mai buna de educatie pentru toata lumea sau e solutia pentru cei care nu obtin randamentul dorit in oferta publica (cazul “migratorilor” de care pomeneste Cornel, sau al celor care se afla la distanta prea mare de scoala)?

    Ca orice solutie umana la o problema umana HS are avantajele si dezavantajele lui. Aici e probabil discutia mai interesanta care ar duce la scantei: se pare ca cele doua tabere “vad” diferit rezultatul. Stiintific ar fi sa se faca un studiu profesionist dupa ce exista suficienta experienta in HS intr-o societate si atunci poti discuta pe rezultatele lui.

    Personal m-ar deranja daca mi s-ar prezenta de catre autoritatile religioase HS ca fiind o solutie morala si nu una sociala, pentru ca atunci HS ar fi scos din categoria sistemelor laice si strecurat in zona controversata a crestinismului de cazarma.

  10. Când HS va ajunge să ia amploare la noi, e limpede că nu vom mai vorbi de calitatea învăţământului nici cât e în prezent. Am terminat o facultate ce presupunea 5 ani de studiu. Aceeaşi diplomă, o pot obţine azi studenţii după doar 3 ani. N-are rost să pretindem că 5 ani şi 3 sunt tot o apă şi-un pământ. Luarea unui examen pe-atunci însemna ceva. Azi tinde să nu mai însemne nimic sau să însemne “cu totul altceva”. Nu generalizez, dar sunt suficiente exemple în care examenele nu se iau pe baza cunoştinţelor acumulate. S-a mai pus problema şi pe acest blog… Asistăm la o degradare vizibilă a procesului, iar aspectul competiţional e înlocuit de cel material: dai, ai.
    Dacă cei ce termină o şcoală în astfel de condiţii ajung să le predea în sistem HS copiilor noştri, se înţelege că declinul va fi din ce în ce mai accentuat.
    Mi se pare o amăgire să credem că vom găsi formula optimă de profesori în particular, să fie cei mai, cei mai. Că ar fi şi excepţii? Cu atât mai bine! Dar marea majoritate a celor ce se pregătesc să devină profesori, de exemplu, au un ţel: să-şi ia examenele. La performanţă se gândesc foarte puţini. Asta e ce oferă piaţa…
    Mai e nevoie de timp, mai e nevoie de bani, pentru ca cei ce se pregătesc să devină profesori să ţintească la standarde cât mai înalte, să urmărească performanţa, nu doar competenţa.

    • Multumesc, ADama. Buna revenire aici.
      Cred ca este de bun simt sa luam in seama opinia unui profesor.

  11. Daca se va intorduce HS in Romania, el va unul al elitelor; din start cei din mediul rural se exclud pentru ca abia o duc la capat cu scoala asa cum este ea acum. La orase, cei care abia au trecut prin scoala nu vor face HS cu copii lor. Altii nu vor avea timp sa stea cu copii atat cat este necesar; inca nu se poate vorbi despre prea multe familii in care un singur parinte poate sustine restul familiei fara sa fie nevoie ca celalalt partener sa aiba o slujba.
    Va fi un sistem al celor de bani gata; n-ai ce-i face asta e tara in care traim. Doar daca se va propune si un sistem de subventionare al parintelui care sta sa-si educe copilul … ar fi niste sanse.
    Va inflori si mai mult afacerea meditatiilor asa ca profesorii de la oras vor fi tare fericiti. Probabil ca aceasta va fi si cea mai vizibila schimbare la implementarea acestui tip de invatamant la noi.

    • sau a elitelor cu bani putini care n-au de lucru si mai stau pe acasa. sau cel putin unul dintre parinti sta acasa. si apoi exista posibilitatea de a se asocia 2-3 familii in functie de nr elevilor si a face cu schimbul lectii. daca eu sunt cadru didactic si am copii, si mai am 2-3 colegi in aceiasi situatie de ce nu am profita? in definitiv asta face toata lumea.

      #ADama: in general sunt de acord cu diferenta de invatamint, dar ea nu se poate generaliza, in plus, de la 3 la 5 ani, ii aduc aminte cite cursuri inutile existau prin facultati. Nu ca acum s-a schimbat f mult situatia, dar am facut 3 ani pe cind la noi nici nu se visa despre asa ceva si am fost mult mai bine pregatit decit cei cu 4 sau 5 ani, nu pt ca voiam sa predau dupa aia. diferenta este de sistem nu de motivatie. nu stiu daca in tot vestul, dar cel putin in uk nu este nevoie de modul pedagogic sa predai. dar era nevoie de master. acum s-a introdus si la noi prin imitatie. ce e masterul la noi? aproape nimic diferit de ce ai facut la licenta. mai stai 2 ani pe tusa si mai dai bani. in vest e cu totul altceva. de fapt poate dm sa va povesteasca cum era un master acolo in 94. si nu cred ca ei au stat pe loc. la fel si cu doctoratul. de ex am cunostiinta de un absolvent ce nu a dat pe la niciun curs, nici la vreun examen si a iesit sef de promotie. acum face doctoratul si preda deja altor studenti. o fi geniu!

      • Deci tot despre niste elite vorbim, nu-i asa? Nu va fi ceva pentru romanul muritor de rand. Teoretic, inseamna ca in scoli vor ramane copii care nu au parinti cu posibilitatea de a investi in progeniturile lor … nu stiu daca e de bine sau de rau … Ca sa nu vorbim de rromi, care oricum nu vor face acest pas, dupa ii cunosc eu …

      • Alex, programul de masterat (MA) de un an in hermeneutica pe care l-am facut la London School of Theology (pe atunci London Bible College) a fost extraordinar de intens. Aveam sute de pagini de citi si de prezentata saptaminal. Intr-un an am avut doar doua ore de curs predate. Restul au fost seminarii foarte intense conduse de studenti si supravegheata de profesori.
        Din 24 de colegi, citi am avut in anul acela, numai eu m-am inscri direct la doctorat. Toti ceilalti au decis sa-si ia un an de pauza, din pricina intentitati cursului.
        Asta este in mare contrast cu veritabilul cirs academic reprezentat de masterat in Romania.
        La noi Universitatea est bilnava rau si liceul e pe moarte. De aceea ma bucur ca macar doi dintre nepoti au scapat din aceasta casa de nebuni si fac scoala serioasa in Scotia. Din pacate, mai am trei aici si unul incepe la toamna. Ma apuca deja groaza.

  12. #pasareaphoenixremixed,

    Am vorbit despre sistemul din ţară, fiindcă pe acesta îl cunosc cât de cât. Nu ştiu ce se întâmplă pe la Bucureşti sau prin Moldova…
    Poti fi de acord cu tine că se poate face şi în 3 ani şcoală intensivă, însă nu pot să nu constat că altfel se luau atunci examenele, şi altfel se iau azi.
    Cât priveşte diferenţa dintre sisteme, între o ţară şi alta, ea e evidentă, însă am întâlnit şi copii care erau în ţară mediocri, iar în State, la unele şcoli, erau mai mult decât fruntaşi (dacă se poate spune aşa).
    Până la urmă, toţi factorii se adună. Contează şi sistemul, şi motivaţia. Dacă salariile din ţară ar fi mai mari în învăţământ, interesul pentru performanţă ar fi mai mare. Dacă prin HS s-ar rezolva acest aspect financiar – tot pe seama părinţilor, care, unii-şi permit, alţii nu şi ajungem la ce spunea Dyo -, s-ar putea să rămână în urmă perfecţionarea, fiindcă fără competiţie reală, cine se perfecţionează? Eşti profesor, mergi şi-i înveţi pe copii lucruri pe care le ştii prea bine… Sub ce formă continui să te perfecţionezi, dacă nu există o autoritate care să te evalueze la răstimpuri?
    Cât despre ultimul caz semnalat în comentariul tău… e… păcat!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 126 other followers