Aprilie 1888: oraşul Lille -Franţa. Gustave Delory, conducătorul mişcării socialiste, străbate camera dintr-o parte în alta, ca un leu în cuşcă. Nu găseşte cu niciun chip versurile şi o melodie care să-i mobilizeze mai mult pe membrii săi. Deodată, se opreşte; sare în sus de bucurie: „Gata, am găsit!”, strigă el, frecându-şi mulţumit mâinile. Apoi, înfrigurat scoase dintr-un scrin câteva hârtii îngălbenite de vreme; citeşte, fericit: “Hai la lupta cea mare / Rob cu rob să ne unim / Internaţionala / Prin noi s-o făurim…” Erau versurile lui Eugene Poittier.
Cititi restul istoriei AICI, si, daca va era dor, iata AICI si imnul mult-iubit.




Cui nu-i va fi rusine sa dea ochii cu martirii ucisi de comunistii lui Iliescu , Geoana si restul… votand Geoana, sa-l voteze pe prostanac! De haram sa-i fie…
De: Liviu pe 28 noiembrie 2009
la 10:57 pm
Absolut de acord.
De: DanutM pe 28 noiembrie 2009
la 11:28 pm