Reproducere a unei lucrări a cunoscutului pictor evanghelic american Thomas Kinkade
De ce oare, în general vorbind, şi cu foarte puţine excepţii, nu sunt capabili creştinii evanghelici să producă “artă mare”? Această întrebare mă preocupă de multă vreme şi am şi o teorie a mea cu privire la subiectul aflat în discuţie, la care am făcut aluzie uneori în textele mele.
Cred că arta, în sensul cel mai plenar al acestui cuvânt, presupune imaginaţie şi asumarea de riscuri. Ori, noi, evanghelicii, avem mari probleme tocmai în aceste două domenii. Mai întâi, iconoclasmul insidios al evanghelicilor îi face suspicioşi faţă de imaginaţie (mai stranie, din acest punct de vedere, mi se pare suspiciunea mediilor monastice ortodoxe faţă de imaginaţie; pe aceasta chiar că n-o înţeleg, căci mi se pare în totală contradinţie cu teologia holistă a ortodoxiei; dar acesta este un alt subect, pentru o altă discuţie). În al doilea rând, obsesia – de origine iluministă – a evangelicilor pentru certitudine îi paralizează complet cu privire la acele demersuri, teologice sau artistice deopotrivă, care nu au un final bun garantat sau, mai rău, eventual ar putea sfârşi prost. Cred că, între altele, acesta este motivul suspiciunii profunde a evanghelicilor conservatori (nu, nu este un oximoron; este posibil, susţine Thomas Oden, într-una din ultimele lui cărţi, să fii evanghelic fără să fii conservator, şi fără a deveni, pentru aceasta, liberal; dar şi asta este o discuţie care merită purtată altădată) cu privire la mişcarea emergent church.
Nu mi-aş fi închipuit însă niciodată că romano-catolicii îşi pun ei înşişi asemenea întrebări existenţiale. Credeam că, pentru ei cel puţin, chestiunea este tranşată definitiv şi fără întoarcere. Iată însă că, din câte se pare, nu este chiar aşa.
Într-un recent articol publicat de revista Lumea Catholica, Michael Schrauzer se întreabă, aproape retoric, “”Câţi artişti faimoşi canonizaţi cunoaştem?” A propos, chiar câţi?
Dacă vreţi să aflaţi răspunsul la această întrebare, precum şi consideraţiile autorului cu privire la această complexă problemă, vă invit să citiţi mai departe articolul pe site-ul Catholica şi haideţi să discutăm sici despre acest subiect, dacă vă inztereseză cumva.









Danut, subscriu teoriei tale despre lipsa de arta in biserici si in activitatile lor.
Ceea ce mi se pare ironic e faptul ca desi Dumnezeu este un Dumnezeu creativ, un Dumnezeu al artei (creatia Sa este o dovada puternica in acest sens), celor care pretind sa-L reprezinte le lipseste simtul artistic. Pentru cei mai multi, arta este o mare pierdere de timp. Ce mare afront la adresa lui Dumnezeu!!!
Arta este un limbaj care ne ajuta atat sa ne exprimam, cat si sa ne regasim, ne impinge spre introspectie. Arta este oglinda sufletului. Atunci cand nu ne place ce vedem o spargem incercand sa evitam sa fim expusi. Dar tocmai acest gest spune mult, mult mai mult decat am vrea sa se stie.
By: florin on 3 April 2009
at 11:35 pm
[...] http://danutm.wordpress.com/2009/04/03/crestinii-si-arta-mare [...]
By: Dănuţ Mănăstireanu: De ce nu sunt capabili creştinii evanghelici să producă “artă mare”? « România Evanghelică on 4 April 2009
at 10:11 am
Artistul reprezinta realitatea prin minim de mijloace cu maxim de efect. Sau incearca.
Apoi el mai vrea sa treaca de barierele artificiale din jurul realitatii prin re-creatie , re-facere din memorie, din subconstient de unde poate.
Profanul consumator de arta cauta reflectia proprie in arta. Daca a inghitit plastic cauta plastic si cumpara plastic.
Cunoscatorul consumator de arta este el insusi un artist prin delegatie : cauta in opera de arta reflectia a ceea ce-i lipseste ca sa fie intreg : naturalul, originalul. Care se afla de obicei ascuns adanc. Tot mai adanc pe masura ce e mai valoros, adevarat, real.
Frica de adancimi-inaltimi il tine pe profan departe de arta adevarata.
Obsesia autenticitatii il elibereaza pe pseudo-artistul din noi si-l plonjeaza in golul lasat de multimea spectatoare.
Artistul ca gen ultim este Dumnezeul din noi tanjind sa imparta cu Celalalt comoara.
By: sam on 4 April 2009
at 5:16 pm
Multumesc, Sam, pentru reflectiile tale care arata, in mod implicit, inca odata, de ce sunt evanghelicii incapabili, in general, de a produce arta de inalta calitate si de ce, de asemenea, artistii dintre noi sunt mereu marginalizati in spatiul nostru eclesial.
By: DanutM on 4 April 2009
at 8:40 pm
[...] Componentii Proconsul s-au apropiat in timp de Dumnezeu 22. Crestinii si arta mare 91. De-a dura prin poemele primăverii [...]
By: Evanghelici în Top 100 WP (04.02.3009) « România Evanghelică on 4 April 2009
at 7:32 pm
[...] Crestinii si arta mare [...]
By: Articole interesante pe bloguri - 30 martie - 5 aprilie « Stiri Crestine - Fii un crestin informat! on 6 April 2009
at 8:21 pm
[...] vom face? Respingem creaţia doar pentru că este rodul unei vieţi decăzute, mai ales, cum observa un prieten, pocăiţii nu dovedesc propensiune spre marea artă. Kitsch-ul ne urmăreşte şi în scultptură [...]
By: Patimile Melului « Marius Cruceru on 14 April 2009
at 9:14 am
Sunt si eu de-acord cu articolul.
As adauga 2 lucruri: mai intii arta nu se reduce doar la pictura sculptura… Evanghelicii au excelat macar in muzica…Apoi ar fi nevoie de filme crestine..dar astea ridica tot atitea probleme.
2)Cel mai mare pericol il vad in implicarea artei in inchinare. Muzica in inchinare a ajuns sa deturneze inchinarea de la Cel caruia i-ar trebui atribuita la muzica per se; artistii devind idoli., etc. O mare parte se admira pe ei insisi… iata o pacoste mare… Desigur orice trebuie deturnat. Dar arta si inchinarea par sa fie -cu mici exceptii- aproape ireconciliabile. Ma tem ca facem mai mult rau, prea adesea arta ramine un scop in sine.
Ca sa nu mai vorbim ca libertatea de exprimare a artistului, mai ales in scultura pictura, ar trebui sa se autolimiteze printr-o frica de Dumnezeu…altfel…
By: doru radu on 14 April 2009
at 1:38 pm
Evident, nici o surpriza in aceasta opinie
By: DanutM on 14 April 2009
at 1:42 pm
Un exemplu frumos:
Cind formidabilul colind “O noapte sfinta binecuvintata” (Oh, Holy Night) a ajuns in America, puritanii au refuzat s-o cinte pt multi ani. Motivul? Era prea frumoasa si atragea atentia asupra melodiei si nu asupra Mintuitorului…Este frumoasa si are ,cred, vesuri superbe (nu sunt expert). Ei nu erau mari esteticieni, dar erau preocupati de predica de pe munte (doar “cei cu inima curata vor vedea pe Dumnezeu”).
Praxiologia baptista arata ca preocuparea pt muzica (arta) aduce prea adesea ca prioritate performantsa si nu pasiunea (pt Domnul). Si de-aici, in multe biserici, mai multa pierdre decit cistig. . Morala?.Arta crestina se potriveste cu inima curata.
By: doru radu on 15 April 2009
at 1:39 pm
SA INCERC O EXPLICATIE personala:
in urma cu citva timp am inceput sa ma joc cu culori. creion, creta (pastel), ceva in doua dimensiuni si asocieri de culori cit mai interesante pentru mine.
REZULTATUL:
am reusit sa vind unele productii inramate, cu pass-par-tout sau doar lucrarea nuda. unii prieteni crestini m-au intrebat ce reprezinta ele. marturisesc ca cele mai multe dintre ele nu reprezentau nimic altceva decit incercarea de a crea ceva frumpos. dar citeva aveau, cel putin pentru mine, o anumita semnificatie pe care am facut-o publica.
REACTIA: unii prieteni mai carismatici au privit cu vadita neincredere ceea ce ei nu puteau defini ca ‘ortodox’. pe buzele lor se putea citi intrebarea nespusa: ce duh si-a bagat coada aici? altii fara complexe de acest gen, au apreciat pozitiv creatiile. altii au cascat ochii mari si n-au spus nimic.
MORALA:
indiferent ce si cum creezi, opera iti va fi interpretata partizan in f de cel ce face interpretarea, indiferent ca ai o explicatie plauzibila sau nu referitoare la originea ei. asa ca daca ai ceva de creat in domeniul artei, da-i bataie, oricum vei fi criticat.
problema noastra e ca foarte putini dintre noi ajung la arta, poate din doua motive: primul,
credem ca arta este apanajul celor din lume si nu vrem sa fim ca lumea. cine isi da copilul sa studieze teatru, canto, balet? cine dintre noi se duce la un curs de arta? al doilea, diletantismul sau mai bine zis prezenta multor creatii artistice fara mare valoare, acceptate de masele noastre. doar daca ma gindesc ce poezii penibile se recita (recita?) prin bisericile noastre, ma ingrozesc! ce mai kestii apar deasupra amvoanelor noastre, cu ceva flora si forme de relief, cum ca aia ar fi tara promisa, raiul sau cine stie ce. (aici sunt de cele mai multe ori in ipostaza prietenilor mei carismatici!) si apoi daca ne uitam la cultele noastre carui credincios obisnuit ii mai trebuie arta cind il are la dispozitie pe creatorul artei, cind biblia este foarte complexa, ea insasi si intrebuintarea ei este ceva echivalent cu arta sau cu o lucrare de arta. asa ca nu mai are nevoie de arta ce trebuie explorata, inteleasa, conteplata. oricum la noi exista o inclinatie iconoclasta, nu? aici votez cu tine danut.
dar de ce nu excelam in alte arte ce nu presupun o reactie iconoclasta?
By: alexandru nadaban on 15 April 2009
at 8:05 pm
sunt Evanghelic si putin pictor … Puteti vedea lucrarile mele pe http://www.artbreak.com sau pe google : David Croitor . Putem discuta daca relatia mea cu Dumnezeu este afectata de acest lucru ,sau daca pictez chiar in virtutea acestei relatii … consider ca talentul este un dar de la Dumnezeu si trebuie folosit exclusiv spre slava SA
Cu prietenie David C
By: david croitor on 8 November 2009
at 3:43 pm
As fi foarte curios ce intelegeti prin “trebuie folosit exclusiv spre slava SA”.
By: DanutM on 8 November 2009
at 4:41 pm
Dumneavoastra stiti bine ce inseamna acest lucru ,insa sunteti curios ce inteleg eu…. Tocmai de aceea v-am dat un site unde puteti vedea ce lucrez si in felul acesta veti afla raspunsul … eu ma exprim mai bine prin culoare decat prin cuvinte… Cu toata pretuirea ,al dvs, David C!
By: david croitor on 8 November 2009
at 4:51 pm
Evident ca inteleg ce vreti sa spuneti. Si admirind lucrarile dvs, pe site-ul sugerat este si mai clar, dar spuneati ca ati dori o discutie. Si inyrebarea mea era un mod de a porni aceasta discutie.
Caci, pentru unii evanghelici, arta spre gloria lui Dumnezeu este doar arta cu subiect religios, chiar daca e proasta sub raport artistic (uitati-va la oribilele imagini ale Iordanului di cele mai multe baptisterii baptiste). Cred ca intelegeti ce vreau sa spun. Spor la lucru. Si inspiratie.
By: DanutM on 8 November 2009
at 5:03 pm
Da ,e in regula , au fost tatonari de inceput ,avem o baza de la care putem porni o discutie amiabila si folositoare…. Stiti ,eu din experienta ”crestina” am invatat ca atunci cand un crestin iti pune o intrebare ,de fapt in spatele ei se ascunde altceva [doresc sa scap de aceasta suspiciune ,sincer] si de asemenea as dori sa ma pot debarasa de limbajul de lemn ,pentru a putea purta o discutie civilizata …. cred ca intelegeti mai mult decat spun acum …
Totusi eu va cer scuze pentru banuiala mea si chiar doresc sa abordez intr-un dialog cu dvs. subiecte diverse …
Pana pe la ora 20 sunt plecat la Biserica ,insa dupa aceea voi fi aici ….
Va doresc o seara buna ! David C
By: david croitor on 8 November 2009
at 5:16 pm
Nu promit sa raspund repede diseara, caci calatoresc, si voi fi extrem de ocupat zilele urmatoare, dar voi incerca sa raspund cit de prompt pot.
By: DanutM on 8 November 2009
at 5:19 pm
De aici am pornit, recomand spre lectură
http://www.firstthings.com/blogs/firstthoughts/2009/06/23/kinkade%E2%80%99s-cottage-fantasy/
By: Marius David on 22 March 2011
at 4:19 pm