A venit vremea curăţeniei

Duminică 30 noiembrie avem din nou alegeri. Se întâmplă să fie atunci şi ziua mea. De aceea mă întreb, „oare ce cadou (electoral) voi primi cu această ocazie?”

Credeţi că o Românie curată este cu adevărat posibilă? Eu socotesc că avem nu numai dreptul, ci şi datoria de a spera. Dar, pe lângă asta, cred că trebuie să mai facem ceva: să votăm cu luciditate şi în cunoştinţă de cauză. De aceea vă încurajez să intraţi pe site-ul web România curată şi să aflaţi cât de în regulă sunt candidaţii din circumscripţiile voastre electorale.

În ce mă priveşte, trebuie să mărturisesc faptul că, la fel ca o mulţime de alţi români, sunt complet derutat la aceste alegeri.

Aşa cum am mai spus, din principiu nu votez cu stânga (nu spun că n-aş face-o în condiţii excepţionale, dar în România nu avem încă o social-democraţie modernă, ci doar neocomunişti cu nostalgii ceauşiste). Ca să nu mai vorbim de corupţie, la care pesediştii sunt campioni incontestabili. Trebuie totuşi că recunosc faptul că este cineva de la PSD care îmi place. Unul singur: Cristian Diaconescu. Or mai fi şi alţi oameni de treabă acolo, dar eu nu-i ştiu.

Evident că nu votez nici cu naţionaliştii, această desuetă pegră de sorginte interbelică. Cred că cineva trebuie să aibă probleme serioase la „etajul superior” ca să-i ia în serios pe aceşti circari politici. Şi mă refer aici la ambele partide care se reclamă de la această doctrină.

Mă veţi întreba, poate de ce nu votez cu liberalii, că doar umblă vorba că sunt de dreapta. Mai întâi, n-am prea observat acest lucru din felul în care au guvernat, ci doar din dispreţul suveran pentru cei săraci şi marginalizaţi. Şi nu asta numesc eu „dreapta”, în sensul modern, european al acestui termen. În al doilea rând, nu votez cu PNL pentru că sunt din Iaşi, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Să mă explic totuşi.

După cum ştiţi probabil, Iaşul este condus de multă vreme de un primar PDS. A propos, oraşul ăsta are o incredibilă lipsă de fler politic. În 18 ani de democraţie originală, postceauşistă n-am reuşit niciodată să avem un primar aflat de aceeaşi parte cu puterea. Acest lucru n-ar avea nici o importanţă într-un stat democratic modern, dar, cum la noi fondurile locale se dau de la guvern pe ochi frumoşi, aşa cum bine ştiţi, acest lucru contează enorm.

În ciuda conducerii pesediste a oraşului (sau poate tocmai din pricina acesteia, dacă se mai îndoia cineva de „monstruoasa coaliţie” PNL-PSD), în Iaşi a înflorit în anii guvernării Tăriceanu o mafie liberală patronată cu aroganţă supremă de „monsiu” Fenechiu, un veritabil baron local, a cărui camarilă a reuşit să se infiltreze la vârful PNL şi să-şi bată joc, cu desăvârşită incompetenţă, de cel puţin două ministere, cel al justiţii şi, mai ales, cel al învăţământului. Ca să nu mai vorbim despre controlul pe care îl are această mafie asupra domeniului economic. Cei de aici ştiu bine felul în care comenzile statului, câştigate prin licitaţii trucate, precum şi fondurile enorme aferente, evaluate de obicei la mai mult de zece ori peste valoarea reală a lucrărilor, ajung în buzunarele clientelei politice fenechiste.

Nu-mi mai rămâne, deci, decât opţiunea PDL. Ei bine, aici am cele mai multe probleme, deşi simpatiile mele politice se îndreaptă mai ales într-acolo. Aceasta în ciuda faptului că Emil Boc (un academic de calitate, de altfel, şi, se spune, un primar foarte eficient) este mai rău ca un pudel pe lângă Preşedintele Băsescu (care ca persoană nu mi-a plăcut niciodată – ce anume poate să-ţi placă oare la un om cu o educaţie atât de precară şi cu maniere atât de rugoase? – dar l-am votat pentru că, din păcate, este cea mai bună opţiune în acest moment; ce să-i faci, daca atât a fost în stare să producă până în acest moment geniul poporului român?).

În ce-l priveşte pe Stolojan, am sentimente ambigue. El conducea Comitetul de Stat pentru Preţuri în perioada (ceauşistă) în care eu lucram ca economist, tocmai în domeniul preţurilor şi ştiu bine cât de apreciat era atunci ca şef şi ca profesionist. De asemenea, în ciuda greşelilor (inerente) făcute ca prim-ministru, după căderea guvernului Petre Roman, mi-a plăcut enorm stilul lui direct, concret şi sincer, chiar dacă uneori agramat, de a vorbi, pe care l-a pierdut într-o oarecare măsură în ultima vreme. N-am înţeles nicicum ce s-a întâmplat cu retragerea lui la alegerile precedente şi înclin să cred că a fost şantajat cu ceva, ceea ce îl face fragil, pentru că situaţia se poate repeta.

Videanu nu-mi place. Are aer de mafiot de Bucureşti. Blaga nici atât. Este suficient să-mi aduc aminte de ce a lăsat în urmă la interne (şi continuă să persiste şi acum în acest minister al corupţiei instituţionalizate şi al arbitrariului violenţei). Sorin Frunzăverde, acest infatuat baron local, francmason notoriu, şi promotor al grotescului Dracula Park, îmi produce fiori pe şira spinării. La fel ca şi Radu Berceanu, un alt francmason de rang înalt (23, se spune), care este însă, trebuie să recunosc, un politician destul de eficient, mai ales prin obrăznicia lui. Mă voi abţine să comentez despre Elena Udrea, deşi mă ispiteşte (comentariul, nu „subiecta”); deşi, în general îmi plac blondele, în acest caz cel puţin, sunt mai acceptabile când nu vorbesc. Este suficient să adaug la numele de mai sus pe acelea, absolut dubioase, precum sunt Talpeş ori Onaca pentru ca deruta să fie completă.

Nu este însă totul negru la PDL. Îmi place însă foarte mult Gheorghe Flutur, un politician eficient, de caracter şi cu foarte mult bun simţ, lucru foarte rar în politichia românească. La fel de mult îmi place Toader Paleologu, un intelectual de cea mai aleasă speţă, care sper să facă o figură politică cel puţin la fel de strălucită ca şi regretatul său tată. Şi să nu uităm că tot pentru PDL candidează la Senat prietenul meu Orest Onofrei, fost prefect de Suceava. Sunt subiectiv, cu alte cuvinte, şi îmi asum acest lucru.

Să vorbim însă despre Iaşi, pentru că aici mă doare pe mine mai tare. Domnul Oprea a fost un decan eficient (din punct de vedere financiar) la Ştiinţe economice. Când însă a aplicat la nivelul Universităţii din Iaşi aceleaşi metode (creşterea numărului de studenţi cu plată, fără creşterea corespunzătoare a numărului profesorilor), după părerea mea, rezultatele au fost catastrofale din punct de vedere academic. Ca să nu mai vorbim  despre faptul că a permis perpetuarea promovărilor academice pe criterii de nepotism sau, mai rău, de servicii neprincipiale (mă refer aici nu numai la serviciile pecuniare, ci şi la cele „în natură”). Oprea ori n-a vrut, ori n-a putut să desfacă această şerpărie. Aşa fiind, în ciuda clasamentelor, care pot fi uşor manipulate de şmecheri, din nefericire, Universitatea din Iaşi rămâne la fel de coruptă şi de retrogradă ca mai toate instituţiile de învăţământ superior din România. În acest caz, va putea Oprea să fie eficient la nivelul Parlamentului, unde „întorlocătura” este mult mai complexă şi interesele (financiare în primul rând) mult mai ample? Eu unul mă îndoiesc, dar l-aş vota oricând pe domnul Oprea, ca pe răul cel mai mic. Numai că nu candidează în colegiul meu. Doamna Mihaela Popa, parlamentar european, celălalt candidat al PDL la Senat, îmi pare, de la distanţă, un om absolut OK, şi, slavă Domnului, candidează în colegiul meu. Foarte probabil că ei îi voi da votul.

La Cameră, lucrurile sunt mult mai complicate. Dan Cârlan, acest politician bahluian cu aer de golan (seamănă perfect în spirit cu Băsescu – nu pot să uit afişele lui ridicole, cu ochii umflaţi de pumni, de la alegerile anterioare) este un candidat care mă lasă complet rece. Şi tocmai el reprezintă PDL în Colegiul 8 din Iaşi, din care fac parte. S-ar putea, vorba unei prietene, să fiu nevoit să dau un „vot politic”, adică să votez candidatul partidului pe care îl susţin, în principiu, ceea ce urăsc să fac, tocmai pentru că este împotriva principiului uninominal. Contracandidata de dreapta a lui Cârlan este Camelia Gavrilă, o persoană pe care am cunoscut-o în anumite împrejurări şi în care nu am deloc încredere. Nu voi spune decât că face o echipă pe cinste cu gaşca Fenechiu. Cu Adrian Christescu, de la UDMR nu pot vota, căci aş risipi votul. Am, deci, o mare problemă şi sunt complet derutat. Are cineva vreun sfat?