Emanuel Contac povesteste AICI, pe blogul lui, odiseea traducerii acestei carti, care tocmai a iesit de la tipar.
Nu cunosc multi traducatori romani care sa se fi aplecat cu mai multa acribie si seriozitate asupra unei carti.
Va indemn ca neaparat sa va procurati, cit puteti de repede un exemplar. Se merita. Ar putea fi un remediu eficient pentru sentimentalismul pietist care a coplesit de o vreme mediul evanghelic romanesc.
Avertizare: Desi este probabil unul dintre cei mai cititi si apreciati autori de catre evanghelicii de pretutindeni, si nu numai de ei (vedeti mai sus afisul unei conferinte C. S. Lewis organizate la Assisi, in Italia, de catre catolici), Lewis n-a fost evanghelic, ci anglican, si inca ceea ce se numeste “high church”, adica anglo-catolic. Nici ca se putea mai rau, dupa unii “comentatori”, e adevarat ca din cei “facuti” (la unele servicii?), iar nu “nascuti”.
C.S.Lewis nu era taios cand vorbea despre alte denominatiuni, ci dimpotriva. In “Mere Christianity” el spune: “Eu sunt un laic foarte de rand al Bisericii Angliei…(…) Ostilitatea a venit mai mult de la oameni situati la margine, fie in Biserica Angliei, fie in afara ei, de la oameni care nu se prea incadrau in vreo comunitate(…) Apropierea cea mai stransa dintre comunitati, in spirit, daca nu si in doctrina, se realizeaza in centrul lor, unde isi au locul copiii lor cei mai credinciosi. Acest lucru sugereaza ca in centrul fiecarei comunitati se afla ceva, sau Cineva, care vorbeste cu acelasi glas, in ciuda tuturor deosebirilor de credinta, de temperament si a tuturor amintirilor despre persecutii reciproce.”
Daca ne-am aminti asta mai des!
De: Debora pe 29 mai 2008
la 9:38 pm
ma intereseaza o parere ( sau doua) despre Seraphim Rose, am inceput sa-l citesc recent…
De: pavel pe 10 februarie 2009
la 12:43 am
Marturisesc sincer ca nu mi-am fortat inca o opinie ferma cu privire la Rose. Unii il vedereaza, in vreme ce altii sunt suspiciosi in privinta lui. Ca impresie generala, Rose mi se pare putin outdated, in ciuda subiectelor actuale abordate, dar asa imi par a fi cei mai multi dintre autorii ortodocsi traditionali pe care i-am citit. Exista, desigur, si exceptii notabile, mai ales in diapora ortodoxa (din care si Rose face parte) si in tinara generatie de intekectuali ortodocsi (chiar daca unii dintre ei sunt ambivalenti, pendulind periculos intre principiile liberalismului politic occidental si conservatorismul de tip interbelic, uneori chiar (vai!) cu accente sau simpatii neolegionare prost mascate).
Cred ca am scris deja mai mult decit m-ai intrebat si mai mult chiar decit am vrut sa spun. Parca vad ca iarasi am sa-i supar pe unii dintre prietenii m ei ortodocsi. Sa speram, cum zice Scriptura, ca nu este “o intristare care duce la moarte”.
De: DanutM pe 10 februarie 2009
la 11:32 am