Go Make Disciples - ilustratie de Giselle Bauche
Porunca uceniciei
„Uceniciţi toate neamurile”. Mandatul uceniciei este o porunca unica, “faceti ucenici”, după prezentarea căreia Cristos detaliază trei mijloace concrete prin care se poate realiza acest mandat:
1. acţiunea - “duceţi-vă (lit. ducându-vă)”;
2. botezul - “botezându-i in Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh”;
3. învăţătura - „învăţaţi-i (lit. învăţându-i) să păzească tot ce v-am poruncit”.
Înainte de a detalia mandatul propriu-zis, trebuie sa subliniem doua lucruri foarte importante. Mai intai, porunca este adresata nu unui anume individ, ci grupului de apostoli. Aceasta nu inseamna ca ea nu are relevanta pentru fiecare apostol, si implicit pentru fiecare crestin in parte. Porunca uceniciei vizeaza insa in primul rand responsabilitatea colectiva a bisericii crestine, si abia in al doilea rand responsabilitatea lucratorului crestin individual.
In al doilea rand, porunca nu este orientata inspre ucenicizarea individuala/individualista, unu la unu, om la om, ci ea spune, in mod literal, “uceniciti TOATE popoarele (gr. panta ta ethne)”, nu DIN toate popoarele. Biserica crestina are deci o chemare clara de a ucenici neamurile si aceasta trebuie sa fie indeplinita in contextul unei societati concrete, definita in mod specific, sub raport etnic, lingvistic, sociologic, cultural etc.
Natiunile au un loc special in planul lui Dumnezeu. In anumite cercuri crestine se propaga uneori ideea ca natiunile s-au nascut la Babel, si ca in esenta sunt un lucru rau. Nimic mai fals decat aceasta. Babel nu este inceputul natiunilor; natiunile preexistau acestuia. Ce s-a intamplat la Babel este ca natiunile au incercat sa se opuna suprematiei lui Dumnezeu, intentiei Lui de a-i raspandi pe tot pamantul, de a crea culturi diverse, care sa coexiste intr-o unitate de natura spirituala. Ori ei au refuzat aceasta unitate si au incercat sa formeze o unitate fizica vizibila, in jurul unei constructii omenesti, simbolizata de Turnul Babel. Natiunile au, fara indoiala, un loc special in planul lui Dumnezeu. Acest plan incepe cu alegerea unui anume popor, Israel, care era chemat sa devina un mijloc de binecuvantare a tuturor popoarelor pamantului. Din pacate, Israel a esuat in mod lamentabil in indeplinirea acestei porunci. Abia apoi, in contextul acestei neascultari a evreilor, Dumnezeu descopera lui Pavel “taina lui Dumnezeu, tinuta ascunsa de veacuri”, potrivit careia Domnul Isi zidea in aceasta epoca un nou popor, nu pe baze etnice, ci avand ca unic criteriu “ascultarea credintei”.
Aceasta nu insemna ca Dumnezeu terminase cu natiunile, ci doar ca pentru binecuvantarea lor - adica pentru readucerea lor in comuniune cu Sine - El alesese un nou instrument, Biserica. Asa cum vedem insa, atat din mandatul uceniciei, cat si din cartea Apocalipsei, natiunile se afla in final inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, in care oameni de orice neam, de orice limba si orice semintie vor aduce slava lui Dumnezeu.
Exista oare un „chip romanesc al lui Isus Cristos”? Unul dintre teologii evanghelici remarcabili ai Americii de Sud, René Padilla, spunea ca exista elemente specifice ale Evangheliei care nu se intrupeaza decat intr-o anumita cultura. Asa cum afirmam mai sus, Biserica este in primul rand o entitate trans-nationala, in care nu mai exista deosebiri de statut spiritual intre iudeu si grec, intre omul needucat si cel invatat, s.a.m.d. Ea este insa, in acelasi timp, si o comunitate multinationala. Ca atare, a nu aduce la lumina, in comuniunea Bisericii, acea bogatie spirituala pe care o reprezinta specificitatea fiecarei natiuni, inseamna a saraci tezaurul de spiritualitate al Bisericii lui Cristos.
Un alt teolog sud-american, Waldir Steurnagel vorbea „despre chipurile etnice ale lui Cristos”. Am putea spune in acest sens ca exista un chip romanesc al lui Isus Cristos, ca exista un mod specific in care Isus Cristos se intrupeaza in cultura romaneasca. Daca este sa explicitam putin, aceasta se manifesta poate printr-o anumita vocatie a sintezei pe care o are romanul, aflat la intersectia Rasaritului si a Apusului, a Nordului si Sudului, a latinitatii si a slavismului, a ortodoxiei si catolicismului s.a.m.d. Romania este plasata istoric si geografic intr-o situatie unica, si acest lucru poate aduce la lumina lucruri pe care societati aflate in alte conditii istorice si geografice nu le pot revela. A nu dezvolta aceste lucruri, a nu intrupa aceste lucruri, a nu le creste, ar saraci Biserica Universala.
Categories:
