Posted by: DanutM | 5 mai 2008

Ginduri despre ucenicie - I

Rolul autorităţii în ucenicie

Ucenicia a fost multa vreme o disciplina uitata in traditia protestanta. In mod surprinzator, ea a fost redescoperita mai intai de lumea seculara si abia apoi a revenit in actualitatea crestina evanghelica. Pentru a intra in mod corect in aceasta discutie, trebuie sa incepem cu Marea Insarcinare, adica cu mandatul uceniciei pe care l-a lasat Mantuitorul apostolilor Sai, asa cum il gasim formulat in Matei 28:18-20. As vrea sa subliniez cateva lucruri din acest text, care sa se constituie intr-o baza exegetica pentru intelegerea uceniciei crestine

Principiul autoritatii: Textul incepe cu sublinierea autoritatii lui Cristos: “Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant”. Cuvantul grecesc folosit acolo este exousia (putere, în sensul de autoritate). In greceste mai exista un sinonim al acestui cuvant, dunamis, care se poate traduce tot prin putere, dar de aceasta data in sensul de forta. In textul la care ne-am referit mai sus, Cristos spune de fapt: “Mi-a fost data toata autoritatea, in cer si pe pamant, si de aceea va trimit cu acest mandat”.
Nu este la voia intamplarii faptul ca mandatul uceniciei incepe cu conceptul de autoritate in general, mai precis cu afirmarea autoritatii lui Cristos. Acest lucru este important pentru ca de fapt fara asezarea sub autoritate nu exista ucenicie. Eu sunt convins ca nimeni nu poate creste spiritual daca nu se supune autoritatii. Mai exact, nimeni nu se poate maturiza sub raport spiritual daca nu se afla sub o autoritate spirituala. Thomas a Kempis spunea, cu multe secole in urma, ca “nimeni nu poate porunci cu autoritate daca nu a invatat a asculta cu supunere.”

Mentor si ucenic

Viata crestina este o viata de ascultare fata de Dumnezeu, o viata de imitatio Christi. Cristos, care a trait El Insusi o viata de ascultare, ne spune: “Eu nu am nimic care sa vina de la Mine; ceea ce va spun vine de la Tatal.” Fiul nu face lucrurile singur. El traieste in dependenta de Tatal. La fel au trait si ucenicii Domnului. Ceea ce inseamna ca daca Cristos si apostolii Sai au trait in dependenta de Tatal, trebuie si noi sa invatam a trai in dependenta de Dumnezeu. Numai ca in acest punct este foarte usor sa alunecam, pretinzand ca traim sub autoritatea lui Dumnezeu, si de fapt sa ne inselam singuri. De aceea este necesar ca aceasta autoritate sa se manifeste in forme concrete: in supunerea fata de o persoana care are autoritate spirituala. Aceasta persoana poate fi numita in mod generic mentor sau facator de ucenici. Mentorul este omul care are o experienta de viata, o lucrare proprie si o viziune pentru a oferi asistenta in zidirea vietii spirituale a altora, pornind de la situatia concreta a persoanei respective.

Responses

Buna,
Multi ani in urma as fi fost “vrajit” de o avalansa de fraze frumos mestesugite care acopera niste pre-judecati (concret : de ce ar trebui sa iau textul “mergeti in toata lumea…” ca pe un imperativ? Si mai ales de ce literal? Si de ce “trebuie” sa mergem in toata lumea si sa facem ucenici samd.?
Ma face trist gandul ca imbatranind devenim tot mai radicali… Sau e doar frica de irationalitatea sfarsitului?

Domnul meu, nu trebuie neaparat sa fii de acord cu mine, dar daca tot te-ai obosit sa-ti exprimi parerea, poate ne ajuti sa intelegem si care iti sunt argumentele pentru scepticism, si, mai ales, care este al;ternativa pe care o propui. Orice opinie argumentata si de bun simt este binevenita, fieca este in acord sau dezacord cu a noastra.

Imi cer scuze. Se pare ca am depasit un anumit prag. E a doua oara cand incerc sa-mi spun parerea pe un blog si sunt pus la respect atat de violent. Dar… vorba lui Pavel (apostolul): e bine ca am starnit ceva framantare totusi. Supararea e destul de mare daca se trece asa usor de la “domnul meu” la nu prea usor-ironicul “te-ai obosit”.
Anyway, testam apa doar. Speram sa aflu de la un exemplar uman inteligent daca batranetea, sau vecinatatea ei aduce mai multa intelegere.
Mai sper la o alta varianta de raspuns care sa-mi dea voie sa-mi explic scepticismul “for real”

Dragul meu,
Nu stiu unde exact ai vazut tu ironie. Eu am pus o intrebare (la care, a propos, nu te-ai obosit sa raspunzi, di prea multa pasiune de a-ti ventila frustrarea, nelegitima, dupa parerea mea.
Se vede ca nu ma cunosti. Cind voi fi ironic, nu va fi nici o indoiala in aceasta privinta. Nu prea lucrez cu jumatati de masura.
In ce priveste intelepciunea, te asigur, din experienta, ca ea nu vine odata cu perii albil. Daca ai vreo indoiala, mai asteapta putin si vei vedea.
Deci? Despre ce vorbeam?
Poti sa ma lamuresti ce este cu ‘frazele frumos mestesugite’ (ironie?) si, mai ales, care ste alternativa ta la interpretarea mea literalista? Asta ca sa putem avea un dialog, caci deocamdata mi se pare ca monologam.
Multumesc.
Danut

Ai zis:

“In ce priveste intelepciunea, te asigur, din experienta, ca ea nu vine odata cu perii albi. Daca ai vreo indoiala, mai asteapta putin si vei vedea.”

Zic: NU EXTRAPOLA!

Explic: Daca dumneata, la batranete te lapezi de Hristos si ne servesti ecumenism pe paine, sa nu mizezi ca absolut toti iti vor impartasi neintelepciunea. Ecumenismul este o inselatorie catolica, iar daca nu vezi acest lucru, porti degeaba peri albi.
Opreste-te din inselatoria in care te scufunzi, cauta-ti o meserie, ceva de lucru, hraneste-te cu Cuvantul lui Dumnezeu si lasa planurile Diavolului la ale caror cincinale transpiri.
Chiar si organizatia care te plateste este tot ecumenica.
Nu te-au biruit comunistii si acum sa te traga in piept catolicii, in zadar ai suferit atata?
Desteptarea!

Domnul meu,
Nu voi risca sa-ti spun “frate”, dupa cele scrise mai sus, pentru ca nu cumva sa te jignesc.
In ce priveste ceea ce ofer eu aici, nu te obliga nimeni sa maninci. Iesirea este la fel de libera ca si intrarea.
Din ceea ce spui mai sus despre ecumenism, se vede ca-ti formezi opiniile din ‘gura lumii”, nu din lecturi serioase legate de acest fenomen. Daca ai fi cadixit sa-mi raspunzi la intrebarea legata de interpretarea textuala pe care ai criticat-o, te-as fi intrebat care sunt cartile serioase despre eumenism pe care le-ai citit pina acum. N-o voi face insa, pentru ca sunt sigur ca n-ai citit niciuna si nu vreau sa te pun in situatia jenanta a celui care are “idei putine, dar fixe”.
Ma flateaza ca te preozupa soarta vesnica a sufletului meu. Daca este adevarat si nu pura fatarnicie fundamentalista, atunci roaga-te pentru mine. Mie nu-mi va strica, iar tie, cine stie, poate iti va fi cit de cit de folos.
Sanatate.

Ecumenismul este o inventie catolica pentru a subjuga din nou toate neamurile sub corporatia de la Roma.

Citeste asta:
http://www.intratext.com/IXT/RUM0006/

___________________________________

Da, chiar va invit si eu sa cititi. Poate veti afla astfel ce anume il deranjeaza acolo pe acest domn comentator. Doar “ochiul rau” ar putea vedea aici cine stie ce diabolice matrapazlicuri. Dar, desigur, rindurile fundamentalistilor sunt pline de oameni cu ochi rai fata de toti cei care nu le impartasesc aberatiile.
___________________________________

Iata o mostra din Cap II

“Exercitarea ecumenismului”:

“9 - (Cunoaşterea reciprocă)
Trebuie să cunoaştem sufletul fraţilor despărţiţi. În acest scop este necesar studiul, care trebuie efectuat după adevăr şi cu bunăvoinţă. Catolicii cu pregătire corespunzătoare trebuie să dobândească o cunoaştere mai bună a doctrinei şi a istoriei, a vieţii spirituale şi liturgice, a psihologiei religioase şi a culturii proprii fraţilor despărţiţi. Pentru a obţine acest rezultat, sunt de mare folos întrunirile cu participarea ambelor părţi, mai ales pentru a discuta probleme teologice, şi în care toţi să se comporte de la egal la egal, cu condiţia ca aceia care participă, sub privegherea episcopilor, să fie cu adevărat competenţi. Dintr-un astfel de dialog va apărea mai limpede şi adevărata situaţie a Bisericii catolice. Pe această cale va fi cunoscută mai bine gândirea fraţilor despărţiţi iar credinţa noastră le va fi prezentată într-un mod mai adecvat. ”
___________________________________

Asa cum spuneam mai sus, numai un om a carui minte este pervertita de ura impotriva crestinilor de alte confesiuni poate vedea aici ceva diabolic.

___________________________________

O lectura mai serioasa ar fi ceea ce a scris Spurgeon despre ecumenism, gasesti pe net.
Carti…(te-ai nascut demult, in epoca cartilor, acum oamenii citesc pe net) a scos Agape pe tema ecimenismului.
____________________________________

A propos de enormitatea de mai sus, bine spunea Teo Baconsky intr-un articol recent in care numea Internetul “prilej de universalizare a leneviei intelectuale”. Adevarata cunoastere se face mai departe in bliblioteci, nu in Wikipedia. Cel putin deocamdata.
_____________________________________

Si la ce ti-ar folosi o multime de carti?
O sa-mi zici semidoct acum, n-am nimic de pierdut, cat de amarnic te inseli, n-ai nimic de castigat de-ai sti!
[...]
____________________________________

Am cenzurat ceea ce urmeaza pentru ca nu am de gind sa las pe blogul meu mai multe mizerii decit ati deversat deja. Va rog sa va cautati alte debusee pentru panseurile (pseudo)spirituale. In ce ma priveste, limitati-va la rugaciune. Asa cum spuneam, cine stie, poate va va fi cindva de folos, desi tare ma tem ca ati depasit deja stadiul posibilitatii de a fi rascumparat din vagauna in care singur ati intrat.
In rest, vorba americanului, “don’t call us; we’ll call you” si “sa auzim mai degraba de bine”.
Dumnezeu cu mila.
Danut

Revin cu intarziere si-mi cer scuze. Mi se pare ca ai dedus ca as fi aceeasi persoana cu geo. Nu-l cunosc si ma simt prost ca provocarea mea a deschis ocazia susnumitului sa-si descarce carul cu mizerii in curtea ta.
Daca mai gasesti timp sa mai citesti o tentativa de dialog din partea mea as fi fericit pentru ca as intelege ca nu ai pus la inima ironia mea. E doar stilul meu de a aborda un subiect cand nu vreau sa ma pierd prin meandrele filosofarii de dragul ei insasi. Si cand incerc sa obtin de la eventualul interlocutor o reactie mai vioaie.
In legatura cu subiectul initial nu sunt impotriva interpretarii literale a niciunui text biblic. Doar ca de aici din lumea mea laica imaginile apostolesc-misionara ma oboseste deja prin suprauzarea lor. Sunt pentru o mai rapida actualizare a mijloacelor.
Apropo traiesc de ceva ani in Marea Britanie si ma preocupa putin (intelectual) evolutia ei spirituala. Daca as considera-o un model istoric al evolutiei crestinismului in lume (excluzand deocamdat romano-catolicismul), ai fi de acord? Daca da sau intr-o masura atunci as vedea aici o alternativa la misionarismul bazat pe litera legii (poruncii?) in abandonul aproape incostient in atitudinea de acceptare a ghiveciului de natiuni (si deci religii) de aici

Imi cer sincer scuze. Asa se intimpla cind nu esti atent. Iar in ultima vreme, din pricina oboselii cauzate de calatorii, nu prea stau bine cu atentia. Astazi, de exemplu, am realizat cu stupoare ca trebuia sa plec de ieri la Bangkok. Din neatentie am confundat zilele. Pina la urma am rezolvat, voi pleca miine, dar nu-ti spun prin ce emotii am trecut.
Sa revenim insa la subiect. Ma bucur ca geo s-a dus sa-si verse mizerii in curti mai primitoare. Nu-i voi duce lipsa.
Specialitatea mea teologica, alaturi de eclesiologie, este hermeneutica, asa incit interpretyarea textelor sacre nu este pentru mine doar o pasiune, ci si o profesie. Desigur, asta nu inseamna nicidecum ca nu pot gresi in interpretare. diplomele nu ofera nici o garantie in acest sens.
Cu toate acestea, cred ca textul din Matei 28 trebuie interpretat cit se poate de literal, chiar daca el cuprinde si alte orizonturi de sens. La acestea, si la actualizarea lor, cred ca faci aluzie si aici cred ca sugestia ta este pe deplin justificata.
In ce ma priveste, cred ca problematica teologica a misiunii s-a schimbat mult in ultimul secol. Misiunea crestina nu se petrece in vacuum, ci trebuie sa ia forma contextului in care functioneaza. Eu cred ca vremea misiunii clasice, cu misionari full time a cam trecut. Mesajul crestin are nevoie astazi, cred eu, nu atit de profesionisti religiosi, ci de laici care il intrupeaza in cel mai relevant mod.
Crestinismul britanic este un caz foarte interesant (vezi articolul meu despre secularism dde pe blogul Agora Christi). Este prea complex pentru a-l discuta intr-un comentariu de blog, dar dupa ce-l citesti poate mai vorbim, aici sau acolo.
Inca o data, mii de scuze pentru confuzie.

Leave a response

Your response:

Categorii