Nota: Interviul care se afla mai jos, realizat de Gianni Cardinale, a fost acordat de Cardinalul Tauran publicaţiei italiene “Avvenire” la 13 martie 2008. El poate fi gasit AICI. Il transcriem mai jos pentru ca el deschide noi orizonturi intr-un domeniu in care, din pricina porejudecatilor sau a irgorantei evanghelicii sunt extrem de timizi si complexati, rezultatuil fiind izolationismul sau, mai rau, o atitudine belicoasa care da nastere prin reactie la suspiciune si adversitate.
____________

Cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, se declară satisfăcut de întâlnirea care a avut loc la Roma în zilele de 4 şi 5 martie, cu o delegaţie a semnatarilor deja faimoasei scrisori deschise “Un cuvânt comun”, semnată iniţial de 138 de învăţaţi din lumea musulmană.

- Eminenţă, în limbajul diplomatic pe care îl cunoaşteţi bine, a spune că dialogul a fost “franc” înseamnă că a existat o confruntare reală, dialectică…
- Ei bine, dialogul are loc între două părţi care gândesc diferit, nu? În orice caz, tonul a fost mereu civilizat şi cordial.

- Această primă întâlnire a avut ca sarcină crearea forumului catolico-musulman. Care va fi criteriul de desemnare a participanţilor la acest forum?
- Din partea noastră vom alege personalităţi ecleziastice şi academice care cunosc direct islamul şi pe musulmani, inclusiv pe unii dintre cei care au dezvoltat cunoaşterea în acest domeniu.

- În ce măsură oamenii pe care i-aţi întâlnit în aceste ultime zile reprezintă lumea musulmană?
- Sunt personalităţi distinse care îi reprezintă pe semnatarii scrisorii “Un cuvânt comun”, care, la rândul lor, reprezintă o parte, dacă nu tot segmentul intelectual islamic.

- Înfiinţarea acestui forum catolico-musulman înlocuieşte celelalte forme de dialog cu alte organisme organizate din lumea musulmană, unele cu lucrări în desfăşurare?
- Aş vrea să se înţeleagă că dialogul islamico-creştin nu a început cu scrisoarea celor 138 şi nici nu se reduce la el. Nu aşa stau lucrurile. Dialogul instituţional a început de la Conciliul Vatican II şi se manifestă prin întâlniri regulate cu organisme islamice. Acum două săptămâni de exemplu, m-am aflat în Egipt, la Universitatea al-Azhar, cea mai importantă instituţie islamică sunnită. La sfârşitul lunii martie, la Roma, vom avea o întâlnire cu Societatea Islamică Mondială din Libia. În aprilie tot la Roma vom avea discuţii cu reprezentanţii iranieni. În fine, în mai mă voi afla la Amman, pentru un eveniment organizat la Institutul Regal pentru Studii Interreligioase.

- Vi s-a imputat că aţi considera un dialog teologic între creştini şi musulmani este imposibil.
- Aş dori să subliniez că la primul seminar al forumului catolic-musulman, ce se va desfăşura în luna noiembrie la Roma, sub motoul “Iubirea lui Dumnezeu, iubirea aproapelui”, prima dintre cele două subteme pe care le vom discuta va fi dedicată tocmai “fundamentelor teologice şi spirituale” ale iubirii. Este deci posibil un dialog teologic.

- Aţi constatat cumva la partenerii musulmani de dialog o intenţie serioasă de a discuta inclusiv teme privind libertatea religioasă, intrând aici şi libertatea schimbării religiei?
- Am să vă răspund indicând a doua subtemă de la întâlnirea din noiembrie: “Demnitatea umană şi respectul reciproc”. Mi se pare evident că libertatea religioasă, inclusiv libertatea de a schimba religia, este parte a demnităţii umane. Dar chiar dacă există încă diferite sensibilităţi la acest capitol, mi se pare important ca nici un subiect să nu rămână tabu, într-un dialog care să fie respectuos. Sperăm că această abordare va fi rodnică şi va avea consecinţe practice.

- Cum consideraţi vestea inaugurării unei biserici - prima - în Qatar?
- Este un semn foarte bun. Un gest de respect din partea emirului acestui stat din Golful Persic, care deja şi-a arătat intenţiile sale pozitive relativ la creştini şi în special catolici, inclusiv stabilind relaţii diplomatice cu Sfântul Scaun. El este şi un exemplu de urmat pentru ţările care încă nu permit creştinilor, şi altor credincioşi, să aibă propriile lor locuri de cult. Chiar dacă sunt în număr de sute de mii.

- Vă referiţi la Arabia Saudită?
- Intelligenti pauca. Drepturile omului sunt, în totalitate, pentru toţi, peste tot.

- Recent în Olanda a atras atenţia un film care compară Coranul cu “Mein Kampf” a lui Hitler. Ce credeţi despre aceasta?
- Nu am văzut filmul. Dar dacă s-a făcut această comparaţie atunci consider că e vorba de o mare vulgaritate. Este una să evaluezi în mod raţional, obiectiv şi critic unele aspecte ale religiei sau unele declaraţii ale reprezentanţilor ei, lucru evident admisibil. Dar este un alt lucru să jigneşti şi să îţi baţi joc de sensibilităţile religioase ale unor oameni cu acuzaţii generale sau cu acuzaţii ce ating cele mai sacre aspecte ale respectivei religii. Aşa ceva este inadmisibil. Am repetat aceasta la finalul declaraţiei de la întâlnirea de la al-Azhar, unde au fost citate cuvintele Papei Benedict al XVI-lea adresate în 2006 ambasadorul Marocului: “pentru promovarea păcii şi a înţelegerii între popoare şi între oameni este necesar ca religiile şi simbolurile lor religioase să fie respectate, iar credincioşii să nu fie obiectul unor provocări care să provoace daune angajamentelor şi sentimentelor lor religioase”.

- La conferinţa de presă ce a urmat întâlnirii din 4-5 martie, unul dintre participanţii din delegaţia musulmană a criticat discursul papal de la Regensburg.
- Dar această nouă etapă de dialog cu musulmanii are loc tocmai datorită discursului papal de la Regensburg! Nu toţi musulmanii au perceput în mod negativ acest text. Relaţia dintre credinţă şi religie va fi în curând obiectul unui studiu elaborat pe care dicasterul nostru îl va realiza colaborând cu câţiva parteneri musulmani. Apoi însuşi Papa Benedict a explicat foarte bine care trebuie să fie interpretarea corectă a discursului său. În timpul întâlnirii de la al-Azhar, de exemplu, nimeni nu a făcut nici cea mai mică referinţă la acel text.

- Care ar putea să fie efectul acestei noi faze a dialogului islamico-creştin pentru comunităţile creştine din Orientul Mijlociu?
- În primul rând trebuie să ştim dacă această nouă atmosferă de dialog va face trecerea de la nivelul teoretico-intelectual la cel practic; dacă da, va avea repercusiuni la nivel social şi politic.

- Ce credeţi despre intenţia ca un gânditor islamic să scrie în curând în “L’Osservatore Romano”?
- Am înţeles că această intenţie ar putea deveni realitate în câteva luni. Ar fi spre meritul publicaţiei “L’Osservatore Romano” şi al autorului care va fi de acord să îşi pună numele în publicaţia semi-oficială a Sfântului Scaun. Va fi şi o încurajare, o invitaţie la reciprocitate, în speranţa că poate şi autori creştini vor ajunge să scrie în publicaţii islamice. (Notă: este cel mai probabil vorba de Khaled Fouad Allam, notează www.chiesa; colaborarea sa cu publicaţia “L’Osservatore Romano” ar putea să înceapă probabil după vară.)

- Apropo de principiul reciprocităţii. Aţi discutat despre el cu reprezentanţii celor 138 de învăţaţi musulmani?
- Desigur. Am vorbit despre el şi la întâlnirea din Egipt, din al-Azhar. Am amintit că actualmente acest principiu, în ciuda unor pasaje din Coran care i-ar justifica aplicarea, nu este întotdeauna respectat în practică. Să sperăm că lucrurile vor merge mai bine în viitor.

Your response: