Am auzit despre mişcarea Lausanne chiar de la începuturile ei, în 1974, atunci când pastorul bisericii baptiste în care mă închinam, Radu Cruceru, s-a întors acasă complet schimbat după participarea la Congresul de evanghelizare mondială de la Lausanne, iniţiat de cunoscutul evanghelist american Billy Graham. Această schimbare, despre care am mai vorbit, avea să conducă mai apoi la precipitarea unor evenimente care au dus, în cele din urmă, la uciderea pastorului de către Securitate, în decembrie 1975.
În 1989 am auzit din nou despre mişcarea Lausanne. De data aceasta nu erau lucruri prea măgulitoare. În acel an avusese loc cel de al doilea congres Lausanne, organizat de această dată la Manila, în Filipine. Unii deplângeau turnura exagerat carismatică a acestui congres, în vreme ce alţii erau oripilaţi de orientarea exagerat pragmatică dată de acest eveniment mişcării evanghelice mondiale, care era dominată în acel moment de lideri cu pronunţate daruri antreprenoriale. Aceasta marca, pentru mulţi dintre liderii iniţiali ai mişcării, o îndepărtare îngrijorătoare de bazele teologice ale mişcării, în formularea cărora John Stott jucase un rol esenţial.
În anul 2004 am avut ocazia de a participa, alături de alţi colegi, în calitate de reprezentant al World Vision, la o conferinţă Lausanne organizată la Pattaya (se citeşte Patia), în Thailanda. Acest eveniment a fost o mare dezamăgire, nu numai pentru mine, ci şi pentru mulţi dintre cei cu care am discutat acolo (vezi mai jos o evaluare a congresului). Ne-am întrebat atunci dacă această mişcare va mai rezista sau a sosit vremea de a-i pune cruce.
Din fericire, Doug Birdsall, ales atunci la conducerea executivă a mişcării, s-a dovedit a fi omul providenţial folosit de Dumnezeu pentru a readuce la viaţă o iniţiativă care contribuise în mare măsură le expansiunea mişcării evanghelice în lume în ultimii patruzeci de ani. Un semn pozitiv pentru revigorarea mişcării şi repunerea ei pe baze serioase era, cred eu, reactivarea Comisiei teologice a acestei mişcări.
În toamna anului 2006 primisem un email de la Peter Kuzmic, profesor la Seminarul Gordon-Conwell din Boston şi fundator al Seminarului evanghelic din Osijek, Croaţia. Dr. Kuzmic mă invita să iau în considerare, la modul cel mai serios, participarea la activitatea Grupului teologic de lucru al mişcării Lausanne, ca unul dintre reprezentanţii Europei de est. Peter este un om pe care îl preţuiesc foarte mult şi pe care nu-l pot refuza. În anul 1999 condusesem împreună la Eastbourne, Marea Britanie, un seminar despre ucenicie în context postcomunist, în cadrul reuniunii intitulate International Leaders for Discipleship (Lideri Internaţionali pentru Ucenicie). Este o experienţă pe care n-am s-o uit niciodată. Solicitarea lui m-a făcut să biruiesc rezerva iniţială, determinată de experienţa negativă de la Pattaya. Din fericire, şeful meu, care de obicei nu este sensibil la asemenea solicitări, a fost de acord cu această implicare, probabil tot din respect pentru Peter Kuzmic, pe care mulţi îl consideră, pe bună dreptate, cel mai important lider evanghelic din Europa de est. Astfel am ajuns eu la Limuru, în Kenya.
Postat in Evanghelici
