Inf. „Barbu”

Casa „Traviata”

Notă informativă

12 XI 1975 [1]

Dănut Mănăstireanu şi (sic!) redus din activitatea lui atât în ce priveşte influenţa în mijlocul tineretului cât şi cîrdăşia lui [2] cu studentul XXXXX [Bucur Claudiu] care împărtăşeau idei ţoniste. Şi în prezent cînd îl vede pe Bucur se retrag şi discută împreună dar nu se mai vede tendinţa lor de a influenţa masele, aşa cum apăreau altădată ca nişte eroi viteji. [3] El însă totuşi îşi păstrează idei separatiste. [4] Consider însă că poate fi orientat să renunţe la sistemul de aplicare al lui XXXXX [Ţon]. [5]

Barbu Ionel

Notă:
Mănăstireanu D. - baptist, lucrat prin d.u.i.
12 XI 1975
Lt. Negru Ion

Sarcini:

• Să acţioneze în continuare tocmai în ideea influienţării şi determinării lui să renunţe la concepţiile lui XXXXX [Ţon]. [6]

Comentarii

1. Aceasta este ultima notă informativă din dosarul meu care este semnată de pastorul Radu Cruceru, cu numele conspirativ „Barbu Ionel”. O lună şi ceva mai târziu el avea să fie asasinat de Securitate prin simularea unui accident de maşină. O doua zi urma să plece din ţară şi să defecteze în Occident, risc pe care Securitatea nu a dorit să şi-l asume. Radu Cruceru ştia prea multe. Dumnezeu să-l odihnească.

2. Cuvinte grele şi pline de obidă rosteşte pastorul aici. Se vede că până la sfârşitul vieţii n-a reuşit să se împace cu ideea că Iosif Ţon a devenit pastor în locul lui în biserica din Ploieşti, pe care o iubea atât de mult. Slăbiciuni omeneşti, de care nici unul dintre noi nu suntem străini.

3. Iată şi puţină ironie. Interesant. Aşa ne trebuia, dacă ne-am „dat” cu Ţon.

4. „Idei separatiste”, o altă expresie care îi făcea pe securişti să aibă fiori pe şira spinării.

5. Aici iarăşi pastorul încearcă să „dreagă busuiocul”, îndulcind ceea ce spusese mai înainte, poate pentru a i face pe securişti să nu intre în panică şi să-mi facă şi mai mult rău. Îi sunt recunoscător pentru asta.

6. Şeful locotenentului Negru, locotenent colonelul Ceucă, muscă momeală şi îşi sfătuieşte subalternul să meargă pe această linie de acţiune, care avea să conducă două luni mai târziu la închiderea pripită a primului meu dosar de urmărire informativă.

Your response: