Prim[eşte].:Lt. Mj. Viziteu Fl[orin].
Data: 25 II 1975
Locul: Casa „Carmen” [1]

Notă informativă – copie [2]

Sursa informează:

Studentul Mănăstireanu Dănuţ, anul I, Studii Economice – economia industriei – este cunoscut, încă din perioada satisfacerii stagiului militar, cu manifestări mistico-religioase, atît faţă de colegii săi cît şi faţă de comandanţii cu care a purtat discuţii.

Astfel, într-o discuţie avută cu şeful statului major la o oră de pregătire politică a încercat să-şi susţină punctul de vedere invocînd diverse argumente de ordin mistico-religios pentru a susţine existenţa unor dogme consacrate. [3]

Cel în cauză cîntă şi la chitară folosind pe melodii de baladă diverse texte religioase. Deseori a cîntat în faţa colegilor din armată aceste melodii. [4]

După întoarcerea şi începerea cursurilor s-a manifestat ca un tip aparte, închis în sine, fără a mai interveni în diverse discuţii cu argumentele cunoscute în armată. [5]

Menţionez că-n perioada satisfacerii stagiului militar primea scrisori de la o fată (elevă sau studentă) – cu un conţinut dogmatic. Cea în cauză se numea XXXXX sau XXXXX [Mihaela] [6].

25 II 1975
Ionescu [7]

Notă:
Mănăstireanu Dănuţ – este sectant. Sursa l-a cunoscut în perioada satisfacerii stagiului militar.
Propun ca nota să fie exploatată în copie la compartimentul 3, Serv. I, deoarece este în atenţia acestui compartiment.

Comentarii

1. Preluarea notei se face într-o casă conspirativă.

2. Originalul acestei nota se afla în dosarul informatorului, iar copia era depusă în dosarul celui urmărit.

3. Ce formulare pretenţioasă! Se vede că omul era student şi încerca să-şi „ascută limba”.

4. Povestea cu chitara continuă să mă urmărească.

5. Condiţiile erau cu totul altele la facultate în raport cu cele din armată, unde trăiam în permanenţă împreună şi încercam şi noi să supravieţuim cum puteam. Afară însă aveam o libertate mai mare şi nu eram obligat să-mi petrec timpul cu o companie care nu-mi făcea neapărat plăcere.

6. Nici acest amănunt nu i-a scăpat colegului meu.

7. Informatorul „Ionescu” semna în armată cu numele „Ionescu Nicolae”. Nici acum nu ştiu dacă este numele lui real. De vreme ce este păstrat aici, probabil că este mai degrabă un nume de cod. Aceasta este probabil prima lui notă informativă despre mine în timpul facultăţii, după ce a fost reactivat în noul context. Nici acum nu ştiu despre cine este vorba, deşi tare mi-ar plăcea să aflu.