Inf. „Barbu”
Casa „Traviata”
Notă informativă – copie
Din discuţia avută cu studentul de la conservator XXXXX [Bucur Claudiu], din Ploieşti, a reieşit că acesta ţine foarte mult la XXXXX [Ţon].
A spus că dacă se va întîmpla să-l aresteze pe XXXXX [Ţon] va fi revoluţie, în sensul că mai mulţi credincioşi se vor uni şi vor protesta. [1]
Sursa a încercat să-l convingă că XXXXX [Ţon] face greşeli deoarece nu este infailibil – fără greşeli – şi cu acest memoriu dacă s-a băgat în politică a greşit foarte mult. [2]
El a spus că se observă că de cînd a venit XXXXX [Ţon] în ţară este mai multă libertate [3] la care sursa a afirmat argumentîndu-i că nu ştie, deoarece politica la noi în ţară, Statul fiind stăpîn pe situaţie, s-a schimbat radical începînd cu anul 1964 şi am mers şi mergem destul de bine, în mod general. [4]
Referitor la lucrarea lui XXXXX Ţon spunea că dacă a scris bine ce a scris, de ce să retracteze, chiar dacă face închisoare?
Susţinea că nici nu trebuie sfătuit să retracteze. A întrebat apoi că ce crede sursa dacă XXXXX [Ţon] va fi închis, cauza va pierde sau va cîştiga? El susţinea că va cîştiga întrucît mai mulţi vor fi entuziasmaţi. Sursa a amintit că aceasta ar însemna a face pe eroul în timp de pace. După mai multe discuţii în acest sens el a mai cedat. [5]
21 XI 1974
Barbu Ionel
Notă:
21 XI 1974
3 ex.: 1 la dir. I-a; 1 la I: J: Prahova; 1 la d.u.i. „Chitaristul”
Lt. Negru Ion
Note:
XXXXX [Bucur Claudiu] – este baptist, adept al lui XXXXX [Ţon Iosif] şi se află în relaţii foarte bune cu Mănăstireanu Dan, lucrat prin d.u.i.
Informatorul a primit sarcina să-l aibă în atenţie în mod deosebit în perioada Congresului [6] şi să stabilească deplasările şi comentariile ce le face, relaţiile cu Mănăstireanu Dănuţ, intenţiile ce le are faţă de măsurile ce se iau împotriva lui XXXXX [Ţon Iosif].
Măsuri:
Propun ca nota să fie trimisă în copie la Dir. I-a şi I. J. Prahova.
Se vor cere relaţii de la I .J. Prahova şi se va solicita supravegherea celui în cauză atunci cînd merge la Ploieşti.
Va fi semnalat la Bir. II din Serv. I pentru a se lua măsuri conform planului „Orizont” [7] şi în vederea stabilirii activităţii sale la facultate.
Comentarii
1. Claudiu brava puţin, cred eu, dar aceasta era cu adevărat atmosfera atunci între tinerii ale căror speranţe de libertate fuseseră trezite de acţiunile lui Iosif Ţon. Pe de altă parte, Securitatea încerca să afle care anume ar putea să fie atitudinea bisericii dacă urmau o linie mai dură faţă de Ţon în acea anchetă.
2. Această idee stupidă cum că creştinii n-ar trebui să facă politică era „predicată” în permanenţă de securişti şi de inspectorii de culte la întâlnirile cu pastorii şi era în vremea aceea „vulgata bunului creştin”. Din păcate, unii gândesc şi astăzi în felul acesta.
3. Afirmaţia lui Claudiu susţine afirmaţia mea la de punctul 1. Bine, rău, aşa simţeam noi atunci.
4. Pastorul repetă pentru urechile securiştilor ceea ce voiau ei să audă. Dacă el spusese cu adevărat sau nu acele vorbe, ei oricum nu aveau cum să verifice.
5. Adică a văzut că n-o scoate la capăt cu pastorul şi a lăsat-o mai moale cu argumentarea. De fapt, din mărturia lui Claudiu ştiu că el este cel care adecis să încheie discuţia mei repede, deoarece aceasta nu conducea nicăieri.
6. Este vorba probabil de Congresul cultului baptist.
7. Cine poate şti la ce se referea acel plan?
Danut, ai libertatea sa nu publici aceste cuvinte. Ma bucur ca le vei citi totusi. Este oare productiv demersul publicarii unor note informative date de un om care acum sta sa dea adevarata socoteala si asta in fata lui Dumnezeu? De fapt, care-i ratiunea demersului?
1. Sa cunoastem profilul unui pastor – informator care nu mai este, nu mai supara pe nimeni, nu mai candideaza, nu mai pastoreste, nu mai “politicheste”, nu mai “theologhiseste”? Aduce ceva bun aceasta cunoastere, acum?
2. Sa “intregim” contextul (cu nuantari genealogice evident) in care fiul acestuia MC isi duce existenta si lucreaza? Cel amintit mai sus a dat cu mana lui “verde” la acest demers dar nu pot crede ca trimiterile repetate la tatal sau(privit ca informator!) sunt de natura sa-i dea oxigenul necesar in cursa slujirii. Deci atentie! Nu cumva(fara sa vrei, in cel mai bun caz) demersul acesta il poate costa ceva de genul omului care se ridica sa spuna ce are de spus dar simte mereu o mana care-l trage de coltul hainei…
3. Poate ca e vorba de propria ta imagine. Te stimez realmente pentru verticalitate in vremuri grele. E mare lucru sa poti ACUM multumi lui Dumnezeu pentru ca ATUNCI n-ai fost informator ci subiect de informatie. Sunt intr-un fel colegul tau din acest punct de vedere. Dar oare faci asta pentru “inegrirea” celor negri sau pentru “lustruirea” celor albi? Ai nevoie de o roba de erou? Nu cred. Fii realist. Care din cele trei motivatii te anima cu adevarat? Sau poate nici una. Sau poate a patra, stiuta numai de tine. Daca nu ti-am adus nici un folos prin aceste cuvinte, sa fiu iertat!
By: bapticostal on 18 ianuarie 2008
at 11:53 am
Dragul meu “bapticostal” (acest apelativ mi s-ar potrivi şi mie. dacă n-aş fi anglican, pentru că am trăit cea mai mare parte a vieţii în spaţiul baptist şi mă închin acum într-o biserică penticostală),
Cred că niciuna dintre categoriile tale nu mi se potriveşte.
Mai întâi, aici nu este vorba de Radu Cruceru, Dumnezeu să-l odihnească în pace, ci de fresca unei epoci, cu cele bune şi cele rele ale ei, din care toţi avem ceva de învăţat, ca să nu repetăm istoria. Oricum, aceasta publicare nu este “împotriva” cuiva, oricine ar fi acela sau aceea. Ea este pur şi simplu “pentru” adevăr.
În al doilea rând, ultimul lucru din lumea asta pe care l-aş face ar fi să fac rău în mod conştient unui prieten al meu, şi, oricât de straniu îţi poate părea acest lucru, Marius îmi este prieten foarte bun, cu bunele şi relele lui, ca şi ale mele, chiar dacă ultimii ani ne-au făcut să mergem pe drumuri diferite. Eu însă nu pretind ca prietenii mei să fie de acord cu mine ca să-mi păstrez prietenia faţă de ei.
Dacă ai fi fost atent, ai fi realizat că Marius însuşi a iniţiat “deconspirarea” tatălui lui, chiar dacă această operaţiune a fost foarte dureroasă. El a fost de acord, de asemenea, cu publicarea INTEGRALĂ a dosarului meu de Securitate. Nu este Marius atât de masochist ca să-şi facă rău singur. Şi în sfârşit, fiecare dintre noi purtăm povara moştenită de la părinţii noştri, şi eu şi Marius, în egală măsură. Tatăl lui a colaborat cu Securitatea, dar s-a trezit la vreme şi a plătit cu viaţa pentru asta. Tatăl meu a fost alcoolic (din dezamăgire faţă de făţărnicia care domneşte în bisericile noastre) şi s-a căit de asta pe patul de moarte. A ascunde aceste lucruri, general cunoscute, nu este de folos nimanui. Desigur, unii se vor poticni din pricina acestor informaţii, ceea ce dovedeşte că povara adevărului nu este pentru copii, ci pentru oamenii maturi.
Ultima dintre aceste sugestii, care, trebuie să menţionez, sună mai degrabă a acuzaţii, este şi cea mai gravă. Dacă ea ar fi adevărată. ar fii ca şi când aş încerca să-mi construiesc un monument pe cadavre. Sper totuşi că, oricât de rău ai gândi despre mine, nu mă acuzi totuşi de o asemenea josnicie.
De ce aş putea dori să-mi construiesc acest monument şi, mai ales pentru cine? Dacă aş fi vrut să mă “afirm”, m-aş fi făcut “popă”. E mult mai uşor în gaşcă. Am decis însă cu multă vreme în urmă să rămân un laic, mai ales din pricina spiritului autocratic şi atotsuficient care domneşte între pastorii noştri. Desigur, nu sunt toţi aşa, dar mă tem că cei “normali” sunt mai degrabă o minoritate. Am părăsit apoi comunitatea baptistă din pricina convingerilor mele teologice actuale, care mă apropie mai mult de Reforma magisterială, dar mai ales din pricina faptului că nu-mi puteam trăi în linişte convingerile ecumenice în mijlocul acestei comunităţi. Am acceptat astfel de bună voie, să devin un marginal. În faţa cui, deci, aş putea încerca să mă afirm?
Haide să fim serioşi şi să învăţăm a accepta că nu toţi cei din jurul nostru sunt nişte perverşi dominaţi de motivaţii ascunse. Unii, care nu au nimic de dovedit sau de apărat, îşi pot permite luxul de a-şi pune sufletul pe masă. Desigur, făcând asta, ei riscă sî fie batjocoriţi de “băieţii deştepţi”, pentru care sinceritatea este dovadă de prostie. În ce mă priveşte, sunt gata să-mi asum acest risc. Să ai o zi senină.
By: DanutM on 18 ianuarie 2008
at 2:05 pm
Danut, m-ai pus in stare de inferioritate prin eleganta raspunsului tau. Imi asum vinovatia unui dialog in conditii de anonimat dar te asigur ca nu o fac pentru a emana grosolanii sau injuraturi la adresa cuiva. N-am avut ocazia sa te cunosc din imediata apropiere si asta ma facut sa plonjez intr-un spatiu care te-a portretizat in nuante multicolore. E handicapul pe care mi-l recunosc. Am pornit de la o presupozitie : “de morti, numai de …mine!” Ma gandeam ca poate aplici ceea ce ai invatat pe timpuri la Stiinte Ec. : “Minim de efort, maxim de efect!”(personal)
Te cred, m-am inselat, sa fiu iertat. In privinta abordarii istoriei neoprotestantismului docil (si poate,servil) in era si spatiul socialist gandim diferit. Logica mea e urmatoarea : Avem informatori : 1. morti 2. vii, dar cu semne de mustrare in cugetele lor si 3. vii si …zglobii, bine-mersi!
1. Acestora le aplic Evr. 9:27 …”oamenilor le este randuit sa moara…iar dupa aceea, vine judecata”. Are Cine sa-i judece! Ei sunt la Marea Deconspirare (Finala si fara recurs!)
2. Acestia au avut intelepciunea sa faca un pas in spate. Au parasit “activismul” eclesial. Unii sunt inca pastori dar intorsi (nota bene!) cu fata spre turma locala si aflati in post “de gura” pentru spatiul reprezentativ confesional sau extraeclesial. Cu ei poti sta de vorba. Au invatat sa (si) asculte.
3. Acest tip de oameni sunt pentru mine un veritabil “material didactic”. Ei sunt inca in fata! Au argintii in plasa, dar stau cu apostolii la …masa! (Orice asemanare cu Iuda e intamplatoare) Congresul CCB de la Cluj (2007) a fost din acest punct de vedere edificator. In sala se plimbau cartile (in sens de exemplare) lui Mitrofan iar in prezidiu personaje din ele! Ce zici? Actuala conducere baptista a fost investita prin rugaciunile unora din acestia! Despre aceasta categorie de oameni trebuie vorbit cu claritate. Si nu numai pe bloguri. Cine o va face? Simt ca trebuie sa ma opresc. M-as bucura daca ai pune cateva cuvinte langa acest mod in care eu incerc sa privesc istoria de care vorbeam mai sus. Fii binecuvantat! Si bucuros. Stii de ce? Pentru ca in acele vremuri ai preferat sa fii furat decat sa fii tu …hotul!
By: bapticostal on 18 ianuarie 2008
at 9:01 pm
N-am încercat să pun pe nimeni în inferioritate. Ar fi şi greu, dar fiind că nu am prea multe cu care să mă laud. Nici măcar de lanţuri, ca Pavel, n-am avut parte. N-am fost găsit vrednic, ca alţii.
Despre “nuanţele multicolore”: cineva mi-a spus odată că cel mai bun mod de a fi terminat din perspectiva eficienţei pentru Împărăţiei este să le permiţi oamenilor să te pună într-o cutiuţă, să pună pe ea o etichetă şi să închidă uşa. Cred că este adevărat şi, de când am aflat acest lucru, lucrez cu consecvenţă pentru a-i deruta pe cei cărora le plac cutiuţele cu etichete pe ele
În plus, între darurile mele spirituale, printre cele mai proeminente, se află cele ale confuziei şi ambiguităţii 
(asta din urmă nu este originală; am preluat-o de la Walt Henrichsen, unul dintre oamenii cei mai valoroşi ai Navigatorilor).
Interesantă împărţirea informatorilor încercată de tine. Înclin să-ţi dau dreptate, cel pu
ţin într-o oarecare mîsură. În ce priveşte cea de a doua categorie, în care se află de fapt foarte puţini, părerea mea este că ar fi mai mulţi în ea dacă modul în care s-a început deconspirarea ar fi fost mai curat, mai matur din punct de vedere spiritual şi cu mai mult discernământ. Ce curaj să mai aibă însă micii informatori, când văd cum se mătură pe jos cu oameni de calibrul lui Iosif Ţon. Dacă aş fi în locul lor, aş prefera să intru mai degrabă în mâinile lui Dumnezeu, decât în mîinile “fraţilor”.
Propunerea ta are, cred eu, cel putin o hibă majoră, şi anume, nu ia în consideraţie gradele diferite de vinovăţie ale informatorilor. Ori aceasta este una dintre cele mai importante chestiuni care ar trebui luate în consideraţie într-o abordare justă a acestei complicate probleme.
Sănătate.
By: DanutM on 18 ianuarie 2008
at 10:18 pm
Am descoperit tarziu acest dialog care mi se pare foarte interesant. Bapticostal face o categorisire realista. Aceasta este si parerea mea despre colaboratori/informatori. Probabil ca s-ar mai putea nuanta, avand in vedere ca unii erau surse, altii erau agenti. Cred ca ti-ai dat si tu seama din propriul tau dosar. “Sursele” erau “mulse” de informatii cu diverse ocazii, “agentii” aveau si misiuni de indeplinit, capatasera increderea “organelor”.
Nu sunt de acord cu o fraza a ta: “Ce curaj să mai aibă însă micii informatori, când văd cum se mătură pe jos cu oameni de calibrul lui Iosif Ţon?”. Si iata de ce: Mai intai nu vad cum se matura pe jos cu Ton. Am vazut intradevar pe unele bloguri scrisori, relatari, confesiuni personale legate de persoana lui Iosif Ton. N-as putea spune ca ele il transforma in unealta de curatat. Si chiar daca ar fi asa, macar am vedea ca se face curatenie
Apoi de la Iosif Ton as fi asteptat o marturisire personala cu multi ani in urma, dupa 90 cand a fost ales in conducerea cultului, cand a inceput o scoala teologica la Oradea, cand a scris carti cu continut autobiografic etc. De la un om mare ma asteptam la o marturisire pe masura. Si cred ca impactul lui si al lucrarii lui nu ar fi scazut, dimpotriva. Chiar daca pocainta/marturisirea nu tin de statutul persoanei care le face, dimensiunea lor publica tine de calibrul personal. Cui i s-a dat mult, i se cere mult.
Cat despre gradele de vinovatie, nu stiu de ce ar trebui sa legam marturisirea de ele. Are Dumnezeu grija sa evaluze corect lucrurile.
Sunt convins ca stii despre actiunea initiata ca urmare a legii desconspirarii fostei securitati: pastorii baptisti erau obligati sa declare pe proprie raspundere colaborarea sau necolaborarea cu securitatea. Cati pastori stii tu ca au declarat ca au colaborat? De ce sa aflam din dosare si nu din marturisiri?
_______________________________
Mihai, se pare ca in chestiunea aceasta nu suntem de acord. Eu cred ca deconspirarea s-ar face mai usor daca n-ar exista aceasta atmosfera de vendeta in care doar unuii, adica ‘ai lor’ sunt dat pe fata.
In ce priveste nuantele, daca nu vom opera cu ele, rezultatul va fi o mai mare nedreptate decit cea facuta de Securitatea, caci asta va fi facuta de frati.
Eu insumi i-am reprosat lui Iosif Ton ca marturisirea lui a venit foarte tirziu. Poate ca a vrut sa se protejeze atit pe sine cit si fratii. Nu stiu, dar orice a gindit, a fost mai mult decit gresit si acum plateste pentru aceasta socoteala proasta. Dar asta nu justifica nicicum lipsa de buna cuviinta a unor ‘viteji’ de pe bloguri, care in vremea aceea fie au tacut milc, fie nici nu existau, iar acum au capatat glas. Ca doar nu-i costa nimic si este in folosul ‘cauzei’. Al carei cauze, te las pe tine sa decizi.
Actiunea vechii conduceri a Uniunii de a cere declaratii de la pastori mi se pare fatarnica si politicianista, atita vreme cit n-a fost dusa la bun sfirsit prin solicitarea verdictelor de politie politica de la CNSAS pentru fiecare pastor, indiferent daca a dat sau nu declaratie. Oamenii acestia au avut 18 ani la dispozitie si n-au facu mai NIMIC pentru a rezolva problema Iar acum s-au facut lei paralei si Prislea cel viteaz cu dosarele de aur. Sa fim seriosi. Pe cine incearca sa prosteasca. Doar nu suntem copii. Mai rau este ca, nu cred ca noua conducere va face mai mult. Si asta probabil ca nu pentru ca nu vrea, ci din acelasi motiv pentru care, cred eu, nici cealalta conducere n-a facut mai mult: treama de a-si pierde popularitatea in fata pastorilor, care, evident, ca nu sustin nicium aceasta actiuni. Vorba ceia, nu e bine sa vorbim de funie in casa apinzuratului.
Interesant insa mi se pare caintr-o traditia caracterizata de anticlericalism, numai ceea ce spune clerul conteaza, in vreme ce vocea laicilor, a poporului, absolut nu conteaza. Cu alte cuvinte.,baptistii s-au clericalizat mai rau ca ortodocsii si catolicii. Si asta r trebui sa dea de banuit teologilor dintre noi. Dar se pare ca, vorba batrinului Bunaciu, fiecare este prea ocupat cu propriul ‘butic’ si n-are vreme de teologhisit. Cu alte cuvinte, ‘tara arde si baba se piaptana cu lautari’.
Danut
By: Mihai on 20 ianuarie 2008
at 10:06 am
Fratilor,
Ingaduiti-mi sa va aduc aminte un lucru care poate parea pe moment de mica importanta.
Terfelirea numelui lui Iosif Ton a inceput cu mult inaintea acccederii cuiva la vreun dosar.
Indepartarea sau, hai sa zicem, seria delimitarilor semi-oficiale de dinsul a inceput in momentul reorientarii Institutului Biblic Emanuel spre alte perspective ce azi se dovedesc total neproductive.
Dosariada este doar cireasa de pe tort.
Iata dispensatiile anti-toniste.
Cu gind bun si pacinica simtire .
By: drept - unghiularu on 20 ianuarie 2008
at 6:02 pm
Mihai,
Continui ideea ta spunandu-ti (e certitudine!) ca PN pe finalul mandatului de presedinte al CCBR a fost intrebat daca are cunostinta de (macar) un singur caz in toata Uniunea de pastor care a recunoscut colaborarea si a dat o declaratie (conform legii) in acest sens. Raspuns : nici un caz! E ciudat, nu? Eu nu sunt pornit impotriva nimanui dar intr-o atare situatie nu pot stapani mereu neintaratarea duhului in fata realitatii. Evident ca vinovatiile nu pot fi uniforme pentru toate cazurile dar a porni in cautarea si dramuirea acestora in vederea unui “clasament” al vinovatiilor e o treaba periculoasa. Inclusiv cu posibile implicatii teologice. In fapt, continui sa sustin ca in locul lui ” tu esti omul acesta”( Natan catre David) era de preferat ” eu sunt omul acesta” Dar asta e! Macar daca cei in cauza n-ar mai adopta pozitia “lupului moralist” si ar evita sceptrul, prezidiul sau locul din fata. In rest, ar fi bine, daca n-ar fi rau! Sa fim optimisti, totusi.
___________
Daca fosta conducere a Uniunii Baptiste era constienta ca asa stau lucrurile si ca, de fapt, unii dintre pastori au mintit, poate pentru ca, la fel ca Mona Musca, au dat o interpretare favorabila lor sintagmei “politie politica”, intrebarea este de ce n-au facut ceva pentru clarificarea lucrurilor. De axemplu, de ce n-au cerut CNSAS sa confirme faptul daca acestia au facut sau nu politie politica. Nu e tirziu nici acum, dar ma indoiesc ca vreuna dintre gruparile evanghelice, de la putere sau din opozitie, este gata mearga pina la capat cu deconspirarea. Probabil pentru ca fiecare dintre aceste grupari are “falitii ei’, vorba lui Caragiale.
Danut
By: bapticostal on 20 ianuarie 2008
at 10:33 pm
Stimate Danut Manastireanu,
Referitor la atitudinea de oarecare dezgust pe care ati incercat-o cand ati spus “vazand cum se matura pe jos cu Ton…”, atitudine care e de altfel de inteles si macar pentru ca va repugna comportamentul imatur si lipsit de discernamant al unora — fac urmatorul comentariu:
Eu nu cunosc toate canalele prin care se vehiculeaza informatie despre Iosif Ton, insa judecand doar dupa remarcile care s-au facut relativ recent pe bloguri, cate putin in mass-media romaneasca si pe site-ul lui Daniel Mitrofan, nu se poate spune ca se matura pe jos cu dansul. Imi pare mai degraba o reactie fireasca, poporala, poate pacatoasa in firescul ei, din pricina subiectului greoi al deconspirarii. Iosif Ton insusi a lasat sa se inteleaga din plin in predicile sale ca dansul se pune pe sine asa de jos incat nu mai exista “mai jos”.
De aceea va suspectez in mod naiv si fara rautate — va asigur — de o oarecare partizanare cu un spirit sustinator al elitelor, pentru care, se stie, reputatia este… inger si demon.
Iata si argumentul suspiciunii mele: plec de la presupozitia ca pentru un crestin matur, incercat si care lucreaza intru totul prin puterile lui Cristos si nu prin puterile sale, care iubeste smerenia si nu se teme de oameni, ce ar putea sa-i faca niscaiva “improscare cu noroi”? Chiar si prin incercarea aceasta fratele Ton nu are decat de castigat pentru ca iata, inainte de finalul vietii, atunci cand am avea oareshce motive firesti sa ne mai placem noua insine pentru lucrurile bune pe care le-am facut in viata (vezi volumul omagiar), dansul are avantajul unui moment propice cultivarii unei smerenii adanci. Si cu cat va fi mai curatit prin aceasta (timp de care, iertat sa-mi fie, pastorul Dugulescu nu a mai putut beneficia) cu atat mai mult Iosif Ton are motive de bucurie. Pe scurt, din perspectiva cerului si a finalului vietii, fratele Ton ar putea scoate mult bine din acest rau care i se face.
Unii dintre noi insa, vom continua sa rationalizam istoria proprie, si asta cu atat mai mult cu cat suntem mai educati, mai populari, mai realizati si mai vanituosi. De aceea, desi sunt impotriva comportamentului lipsit de eleganta si discernamant, impotriva lipsei de educatie si de chibzuinta, impotriva manipularii si dezinformarii, si impotriva lucrurilor venite din firea pamanteasca, totusi nu gasesc de rau, in economia suveranului Dumnezeu, ca niste oameni mai dintr-o bucata si mai fara rabdarea inteleptilor sa strice din cand in cand planurile celor care vor tot rationaliza pana la capat.
Daca este adevarat ca nu plecam din viata asta cu ce am strans noi din ea, ci plecam cu ce s-a strans in noi din aceasta nemerituoasa viata, nu-mi ramane decat sa-l consider fericit pe fratele Ton si sa-mi doresc si eu aceeasi cale: fapte mari in Domnul si inainte de finalul vietii adanca smerenie, ca nu cumva sa plec din viata aceasta si sa nu seman cu Cristos.
Claudiu
_________________
Interesant ceea ce spui, Claudiu. Suna pios si este si adevarat, cel putin intr-o oarecare masura. Cel putin in ce-l priveste pe Iosof Ton. Poate ca, intr-adevar, Dumnezeu ingaduie asta ca sa-l tina smerit.
Aceasra nu scuza insa in nici un caz magariile unora. Vorba ceia, cind Dumnezeu nu are un profet (cazul lui Balaam) se foloseste de un magar (al aceluiasi), dar asta nu sfinteste magarul si nici nu face ca toti magarii sa fie profeti.
DanutM
By: claudiu capusan on 22 ianuarie 2008
at 2:28 am
bine spus, claudiu! subscriu.
By: bapticostal on 22 ianuarie 2008
at 11:30 pm
DA Danut, problema e ca cel care calarea pe magarita era un mai mare magar si asta se vede din conversatia BaLLaam- magarita, cred ca un om normal ar fi luat-o la fuga daca ar fi auzit magarita vorbind. Si inapoi la subiect ,magariile mari sunt ale celor care le-au facut si nu acelor care le aduc acuma la lumina. Claudiu are dreptate ,da lui I.T i se ofera oportunitatea de a iesii cu o marturisire autentica ,nu stiu daca va profita de ea.
________________
Sunt absolut de acord cu tine ca colaborationistii au facut o magarie mai mare decit cei care incearca sa faca dreptate marind nedreptatea.
Din pacate magaria colaborationistilor nu scuza magaria celorlalti, nici n-o albeste.
Fiecaruia dupa meritele sale.
In ce-l priveste pe Iosif Ton, haide sa-l lasam sa-si poarte singur de grija. Sunt sigur ca se va descurca si fara ‘ajutorul’ nostru.
Danut
By: elev on 23 ianuarie 2008
at 6:29 pm