
1. Sacrament al Bisericii
Concepţia sacramentală despre Cina Domnului are la bază viziunea potrivit căreia opera de mântuire a lui Dumnezeu vizează omul împreună cu întregul univers, al căror destin final este unirea cu Hristos. În această perspectivă, mântuirea este un proces continuu de transformare a omului şi a lumii căzute prin opera Duhului Sfânt care dă puterea regeneratoare de viaţă şi uneşte toate lucrurile cu Hristos. Aşadar, lucrarea lui Dumnezeu se realizează nu numai în planul nevăzut, ci şi în cel vizibil, implicând realitatea creată în totalitatea ei. De asemenea, viziunea sacramentală asupra Euharistiei este legată de vocaţia preoţească a omului în creaţie. Omul a fost chemat de Dumnezeu să fie un mijlocitor, unul care are menirea de a conduce creaţia spre Dumnezeu, de a o face părtaşă vieţii divine. Potenţialul natural al creaţiei este astfel înţeles ca o poartă deschisă spre Dumnezeu, o fereastră pentru lumina dumnezeiască, un cadru în care omul să îl cunoască pe Dumnezeu, să se exprime pe sine şi să se apropie de el. În fine, concepţia sacramentală asupra Cinei este legată de evenimentul întrupării. În Hristos se împlineşte tot planul şi toată taina lui Dumnezeu, care este experienţa unirii în iubire a creatului cu necreatul, a omului cu Dumnezeu. Împlinirea destinului omului în Hristos este actualizată mereu în istorie în viaţa Bisericii, care este Trupul lui Hristos, în experienţa vie şi reală a tainei unirii tuturor cu Dumnezeu. Dinamica Bisericii în lume implică procesului mântuirii, al participării reale a omului la Hristos, adică la ceea ce el a realizat ca om – mântuirea şi împlinirea omului. Calea acestei participări este una sacramentală, adică este calea prin care omul căzut intră în taina Bisericii, în taina unirii tuturor lucrurilor cu Dumnezeu. Sacramentele reprezintă posibilităţile prin care persoana umană actualizează local şi istoric evenimentele mântuitoare ale lui Hristos şi îl fac astfel să fie parte integrantă a Bisericii. Această participare este una holistă, implică omul în totalitatea sa şi lumea în totalitatea ei. De aceea, lucrarea lui Dumnezeu în Biserică presupune implicarea elementelor materiale care fac posibilă experienţa mântuirii. Aceste elemente materiale au primit numele de simboluri (de la συμβολον) sau daruri, ofrande, care sunt oferite lui Dumnezeu pentru a se folosi de ele în lucrarea sa cu omul. Read More…
Recent Comments